„Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!” In ziua plecarii sale spre Spania, Ion Mota a lasat in pastrarea D-lui Profesor Nae Ionescu mai multe scrisori sigilate si adresate parintilor, sotiei, copiilor cand vor fi mari si Capitanului, cu rugamintea de a fi inmanate numai in cazul mortii sale. Urmeaza scrisorile–testament catre parinti si Capitan, pe care consiliul legionar, cutremurat si-a permis a le publica in aceasta brosurica pentru a le avea la pieptul fiecaruia dintre noi.

*******

Bucuresti, 22 Noiembrie 1936

Iubitii si mult incercatii mei parinti si dragi surori,

Dumnezeu a vrut sa fie asa.

Durerea e mare, imensa, o stiu. Si ma cutremur de ingrijorare la gandul ca ati avea prea putina putere s-o suportati. Dar, iubitii mei parinti, cautati sa vedeti, alaturi de durerea voastra, toata frumusetea faptei noastre: Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii!

Puteam noi sa stam nepasatori? Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut in apararea lui Hristos? Astfel, pe langa durere, nu se poate sa nu simtiti si o mare inaltare sufleteasca. Dumnezeu sa va dea puterea de a purta suferinta aceasta si a o birui.

Cateva rugaminti de ordin practic: Nu lasati sa moara „Libertatea”! Din ea va putea trai familia mea…

Mai mult AICI.

Scumpii mei parinti, in durerea voastra, ganditi-va la ce au avut de indurat si alti parinti, ca Moscardo, care a stat de fata la telefon la impuscarea fiului sau! Si totusi nu a deznadajduit, ci a luptat si a trait, pentru a-si implini datoria!

Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! De ce sa va chinuiti prea mult, cand eu am sufletul mantuit, in imparatia lui Dumnezeu?

Cei opt legionari plecati in Spania pentru apararea Crucii, in numele Mantuitorului: Dr. Ion Mota, General Gheorghe Cantacuzino, Ing. Gheorghe Clime, Av. Niculae Totu, Pr. Ion Dumitrescu-Borsa, Banica Dobre, Dr. Vasile Marin, Av. Alexandru Cantacuzino.

Grija pentru familia mea sa nu va copleseasca. Dumnezeu nu o va lasa muritoare de foame. Toate se vor aranja bine.

Scumpa mea mama, sunt ingrijorat de moarte pentru raul pe care si-l va face mama prin lungile nelinisti dupa aflarea plecarii pe front, apoi de putere mamii de a rezista loviturii pierderii mele.

Scumpa mama, cu lacrimi in ochi ii spun mamii, cat si tatii, ultima mea dorinta: fiti tari, stapaniti-va durerea si traiti pentru ocrotirea copiilor mei.

A lor e nenorocirea mai mare, daca toata lumea isi va pierde puterea de rezistenta si se va frange sub povara durerii.

Macar din dragoste pentru Mihail si Gabriela, repet intr-una rugamintea mea fierbinte, de a fi tari, a fi curajosi. A avea incredere in ajutorul lui Dumnezeu, pentru suportarea nenorocirii personale materiale (caci nenorocire sufleteasca nu este).

Cat de linistit as fi eu, sa am incredintarea aceasta, ca veti fi tari. De aceea, va rog sa auziti clipa de clipa chemare mea, implorarea mea: nu va lasati rapusi! E mai rau atunci.

Si iertati-mi, scumpii mei parinti, tot zbuciumul pe care vi l-am adus in viata.

Nu l-am adus decat din dragoste de Dumnezeu si Neam, din inima curata.

Va imbratisez acum cu tot sufletul meu si sunt sigur ca-mi veti implini dorinta de a infrunta durerea cu tarie si incredere in mila lui Dumnezeu.

Al vostru mult iubitor,
Ionel

******

Bucuresti, 22 Noiembrie 1936

Draga Corneliu,

Rugamintea mea – in singura mea ingrijorare pe care o am: copiii si Iridenta – e doar aceasta una: Nu lasati „Libertatea” sa moara.
……………………….
Sunt sigur ca, deocamdata cel putin… tata (plus mici colaborari) vor putea face fata redactiei. Cat despre administratie, ea va continua pe linia trasata, asa cum e azi…

Iridenta sa nu se mute din casa „Mica”, nici din Bucuresti.

Venitul foii ii ajunge pentru trai. Iar cum D-l Gigurtu ii va face sigur o chirie redusa (i-am scris), nu va putea locui in alta parte mai ieftin. Nici nu vreau apoi sa-i mai aduc, in plus si durerea de a trebui sa-si desfaca casa. Abia si-a infiripat-o si s-o risipeasca. In nici un caz nu doresc sa se instaleze la Husi (de unde nu va putea, de altfel, sa conduca administratia caci n-are echipa de baieti de aici, invatati de mine), nici la Orastie.

Deci, totul sa ramana pe loc si sa continue ca si inainte de plecare mea…

Cu concursul tau si lasand „Libertatii” sectorul operei ziaristice pe care o implinea pana acum in Legiune, – foaia e asigurata si familia mea are din ce trai. Te rog deci ajuta „Libertatii” sa traiasca.

E de dorit ca, cu timpul, sa fi crescut un element bun ca redactor. Va fi salariat, va face cariera aici…

Mor, Corneliu, cu tot elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune. Nu cer nici rasplata, nici nimic, ci doar biruinta. Si va rog sa aveti inima pentru copiii mei.

Cu Iridenta te rog sa fii ingaduitor si iertator. Stiu ca nu va veti putea intelege totdeauna. Dar nu incerca, inutil, s-o schimbi in felul vederilor tale. Nu spun sa te interesezi de o blanda supraveghere si indrumare a lor. Dar in conflictele care stiu ca se vor ivi, fii tu cel ingaduitor.

Gandeste-te la durerea si la pierderea lor, la nervii ruinati ai Iridentei si la tot ce nu se poate schimba oricat te-ai necaji. Ea incolo e econoama, cinstita, traieste numai pentru copii, e devotata si nu trebuie lovita si mai mult, chiar daca ar avea vina.

Dupa aceste lucruri personale, iata, deoarece e vorba de despartire, iti urez ocrotirea lui Dumnezeu si biruinta cat mai apropiata. Sunt fericit si mor bucuros cu aceasta multumire, ca am avut putinta de a simti chemarea ta, de a te intelege si de a te servi. Caci tu esti Capitanul! Ti-am si gresit, si ce stii si ce nu stii. Iarta-ma. N-am gresit insa niciodata nimic celei mai sincere fidelitati legionare si fidelitatii fata de tine, Capitanul.

N-am facut destul pentru Legiune in ultimii ani, dar am crezut si cred in tine si fata de aceasta credinta n-am pacatuit vreodata nici in cea mai ascunsa cuta sufletului meu (chiar daca uneori mai criticam cate ceva, cu buna credinta, ca de pilda lipsa ta de atasament fata de forme si contabilitati, care aduc adeseori mari neajunsuri de fond).

Si sa faci, mai Corneliu, din tara noastra o tara frumoasa ca un soare si puternica si ascultatoare de Dumnezeu!
Traiasca Legiunea!

MOTA

Eu voi scrie in Spania 200-300 articole pe care le las spre a aparea timp de 5-6 ani cate unul in fiecare numar al foii, postum. Aceasta va face foaia si mai cautata. Alte indrumari am lasat in scrisoarea catre Iridenta.

******

O scrisoare a lui Ion Mota catre parintii sai, scrisa de pe vapor in drum spre Spania si doua articole pentru ziarul „Libertatea” scrise pentru romani; poate intre doua atacuri.

SCRISOAREA LUI ION I. MOTA CATRE PARINTII SAI

Pe vaporul „Monte Olivia” spre Portugalia – 1 Decembrie 1936

Iubiti parinti,
Suntem de patru zile pe un vapor, iar maine debarcam la Lisabona, in Portugalia, de unde apoi plecam in Spania…
…Desigur ati aflat ca dorim sa luam si noi parte catva timp la lupte, cam o luna de zile, caci pe atat ne-a tarmurit Corneliu termenul, fiind vorba de un semn viu de unire crestina a inimilor a doua neamuri.

Cea mai mare grija si tulburare sufleteasca a mea, in acest admirabil si maret drum, este grija de scumpa mama si iubitul tata.

Ma tem ca prea va veti lasa coplesiti de ingrijorari si, negresit, dupa o viata destul de incercata, numai asemenea poveri sufletesti nu ar trebui sa mai aveti. As fi cel mai fericit sa pot avea de la iubitii parinti o veste ca grijile mele nu sunt intemeiate si ca, razimati pe dragostea pentru Cruce si crestinatate, gasiti indestulatoare putere sufleteasca pentru a putea purta grija aceasta ce nu se poate inconjura, dar a fi chiar multumiti ca fiul vostru se afla pe un asemenea drum de onoare si de datorie…

La riscul nostru, la jertfa noastra din dragoste pentru Hristos, vom fi fericiti a afla ca si ai nostri iau parte prin barbatia de a trece prin cateva zile grele si a nu se lasa coplesiti, caci ar parea ca ne-au facut sa uitam datoria noastra catre Dumnezeu, in al carui obraz se trage azi cu mitraliera si datoria fata de neamul nostru, a carui soarta atarna si ea atat de mult de lupta hotaratoare care se desfasoara azi in Spania…

Nelinistea mea e mai mare pentru parinti, caci Iridenta fiind mai tanara si mai voinica fiziceste, tineretea o ajuta sa treaca mai usor zbuciumarile si greutatile pe care le sporeste adeseori inchipuirea…

Sunt foarte bucuros ca ea, care la plecarea mea banuia lucrurile acestea, a fost curajoasa, vazand ca isi stie stapani simtamantul, pentru a se implini datoria…

Trebuie sa mai adaug, spre a inlatura orice judecati gresite, ca au n-am fost trimis de nimenea in Spania ca sa i se faca vreo raspundere pentru asta, ci eu singur am avut, cel dintai, gandul si dorinta de a lua parte la aceste lupte, pentru care am cerut si am primit aprobarea sefului nostru, marginind el aceasta aprobare la numai o luna de zile.

Niciodata n-as fi primit sa fiu inlocuit prin altcineva, caci sufletul meu imi cerea si-mi cere implinirea acestei datorii, pe care am si dus-o la implinire. Nu e adevarat, ce spuneau unii, ca ramas in tara, puteam fi mai de folos si eu si sotii cati am luat acest drum, – luptei de acasa.

Biruinta morala pe care noi o vom castiga in Spania, – cu orice jertfe, – va fi mai mare pentru lupta nationala, deci tot ce-am mai putea face in restul vietii noastre, ba si dincolo de ea… Acesta e adevarul.

Pe la inceputul lui Februarie, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom porni inapoi spre casa…

Inca o data va rog din tot sufletul, sa nu va lasati preda ingrijorarii. Omul doar nu a fost nascut pentru a trai numai decat un numar nu stiu cat de ani, – ci pentru a se apropia de Dumnezeu prin faptele vietii sale!

Va sarut mainile cu toata dragostea si va rog, nu-mi tagaduiti fericirea de a va sti curajosi si senini, primind barbateste si cu taria pe care ti-o da credinta in Dumnezeu, toate greutatile cu care Dumnezeu a cinstit familia noastra, cerandu-i sprijinul ei pentru implinirea dreptatii si a Dumnezeiestii Lui asezari…

Va imbratisez cu mare dragoste, multumire si recunostinta, pentru toate jertfele sufletesti si materiale, pe care o viata intreaga, neintrerupt le-ati facut pentru noi si pentru sufletul nostru…

Al vostru iubitor
Ionel

Sursa: Miscarea Legionara

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

George Manu, savant de talie mondiala, a murit in conditii dramatice pe 12 aprilie 1961, la Aiud, unde se afla inchis pentru crezul sau anticomunist. A lucrat cu celebra laureata Nobel Marie Curie, cu care si-a si dat doctoratul, la Universitatea din Paris, in 1933, cu teza “Cercetări asupra absorbţiei razelor alfa”. Este autorul primului […]

Ieri am primit o veste stupefiantă: Primăria Sectorului 2 este somată să îndepărteze din spaţiul public (recte Piaţa Sf. Ştefan) bustul lui Mircea Vulcănescu, pe motiv că ar fi al unui criminal de război! Reclamaţia ar aparţine Institutului “Elie Wiesel” (poate vă amintiţi că această instituţie, aflată în subordinea şi în finanţarea guvernului României, a […]

“O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi”Pr. Gheorghe Calciu Triste sunt aceste zile în care asistăm, consternați, la fapte ce frizează nu doar absurdul, ci chiar bunul simţ: un „institut naţional” (e vorba de Institutul Elie Wiesel, condus […]

La initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Arhiepiscopul Maramuresului Justinian Chira, PS Justin Hodea Sigheteanu al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Asociaţia Filantropica Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul condusa de părintele Vasile Fodoruţ, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia Civic Media si “Floarea de Foc” si de sute de personalitati, […]

GAZETA de Maramureş reacţionează la campania împotriva identităţii şi valorilor naţionale. Ne-am săturat să asistăm cum ne îngropăm trecutul, identitatea şi demnitatea în uitare. Pentru că identitatea acestui loc înseamnă în primul rând oamenii lui. Oameni care s-au născut, care au murit, care au trăit pentru acest judeţ şi pentru idealurile sale. Propunem acordarea titlurilor […]