Daca polemica noastra cu „Romanul” n-ar fi avut alta tinta decit de-a face pe cititori sa-nteleaga cine are cuvint, cine nu, nu i-am fi acordat proportiile pe cari i le dam. Cititorii stiu bine ca sintem gura adevarului; iar daca avem graiul aspru, asprimea aceasta o consideram ca un corectiv in contra vicierii spiritului public. Indeosebi pentru justificarea noastra n-am avea nevoie decit de-a cita cazurile pe cari le-a enumerat in urma „Gazeta generala” din Augsburg si de-a scrie cite un curriculum vitae pentru d-nii Campineanu, pseudonimul Iordache Vulpescu, general Leca etc. pentru a fi dispensati de orice polemica cu organul guvernului. Lucrurile acestea fiind cunoscute de toti si nerezultind din ele decit adevarul, ca viciarea spiritului public porneste esclusiv de la rosii, citeste si comenteaza …

Cantautorul Cristian Paturca, autorul “Imnului golanilor”, a murit marti, in urma unei indelungate suferinte, informeaza Agerpres, care citeaza o declaratie facuta de presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries. “Regret enorm moartea colegului nostru Cristi Paturca, cel care a consacrat Imnul Golanilor ca o emblema a Pietei Universitatii”, a spus Maries. Potrivit informatiilor, Paturca a decedat la domiciul sau din Bucuresti. Maries si alti revolutionari se afla la capataiul artistului. Grav bolnav si ramas pe drumuri din 2008, el a primit un sprijin neasteptat. In ziua in care s-a declarat „boschetar” intr-un interviu, Paturca a fost vizitat la spital de presedintele Basescu. Coincidenta sau nu, la nici o luna dupa vizita prezidentiala, cantaretul a primit Certificatul citeste si comenteaza …

Daca tendentele si ideile noastre e pot numi reactionare, epitet cu care ne ratifica adversarii nostri, aceasta reactiune noi n-o admitem decat in intelesul ce i-l da fisiologia, reactiunea unui corp capabil de a redeveni sanatos contra influentelor stricacioase ale elementelor straine introduse inlauntrul au. Tara nu mai poate merge cu aceasta organizare favorabila reputatiilor uzurpate, fara de pericolul de-a inceta sa fie tara romaneasca. Reactie ca incercare a unei reconstructiuni istorice anterioare fanariotismului, nu mai e cu putinta in Romania si nu suntem utopisti pentru a cere ceea ce-ar fi cu putinta nici pentru Dumnezeu din ceruri. (…) Experienta insa a dovedit ca introducerea de forme lipsite de cuprins este departe de a prezenta o compensatiune exacta a sacrificiilor citeste si comenteaza …

In situatiunea politica si in conditiunea civila ce s-a croit familiei romane prin noile legi se simte de toti o stare de siluire si o anomalie, cu toata organizatiunea savanta a institutiunilor, in toate raporturile sociale traditionale, incat am ajuns sa nu credem in nimic stabil. Putem zice ca nu este un singur om serios intre noi, fie martor fie autor, in revolutiunile ce ne-au agitat si ne agita de treizeci de ani, care sa creada in stabilitatea starii de lucruri in care ne aflam; nu este om care sa nu se intrebe cand o sa se sfarseasca aceasta opera interminabila de schimbari care divizeaza din ce in ce mai mult societatea noastra in tabere ostile. Nu ne adresam aci la oameni cari gasesc un motiv de optimism in satisfacerea apetitului lor si ambitiunilor lor personale. citeste si comenteaza …

Mirela Marinescu / Gazeta de Sud
Poate pentru mulţi dintre reprezentanţii tinerei generaţii numele lui Raul Volcinschi nu înseamnă nimic. Pentru generaţia foştilor deţinuţi politici este însă o legendă, „adevărată elită a ultimei Românii“, după cum îl numea pe blogul său jurnalistul Victor Roncea. Raul Volcinschi va fi înmormântat astăzi la Craiova, unde începând din 1964 după eliberarea sa din închisoare, a avut domiciliul obligatoriu. Cei apropiaţi au vrut ca trupul său să-şi doarmă somnul de veci pe aceste meleaguri, deşi mulţi ani şi i-a petrecut la Cluj. Povestea vieţii sale, viaţa unui militant anticomunist, este recitită astăzi, când pământul se va aşterne peste trupul său, dar Raul Volcinschi va continua să trăiască, citeste si comenteaza …

Nae Georgescu
Anul acesta se sarbatoreste Ziua Culturii Nationale pe 15 ianuarie, conform legii votate in Parlament. Aceasta Lege ne spune ca, asa cum Italia isi are ziua lui Dante, Spania pe cea a lui Cervantes ori Portugalia pe aceea a lui Camoes, tot astfel avem si noi ziua de 15 ianuarie. N-am gresit cu nimic, tarile respective au nume proprii, noi avem o data; vreau sa spun ca lipseste numele lui Eminescu din cele patru articole ale legii si din recomandarile Parlamentului. Trebuie sa stii si sa fii foarte sigur ca acest 15 ianuarie este ziua de nastere a poetului ca sa faci echivalarile – altfel, este o zi oarecare identificata drept Ziua Culturii Nationale. Pe vremuri exista ceea ce se chema „expunere de motive”, citeste si comenteaza …

Isabela Vasiliu Scraba
Cand Sartre* va inceta sa intereseze, Mircea Eliade va dainui prin romanul sau metafizic, Noaptea de Sanziene, credea Robert Kanters in anii de glorie ai existentialismului francez. Ratiunea pentru care “ultimul dintre marii critici ai Parisului”(v. Monica Lovinescu, Demnitatea naratiunii, in Romania literara, nr.9/1991) scria acest lucru tine de fondul metafizic al romanului Foret interdit (Paris, 1956). Dincolo de arbitrarele impartiri geografice ale culturii europene, s-a intamplat ca ideea pe baza careia Mircea Eliade si-a construit romanul publicat in anii cincizeci la Paris sa fie limpede formulata si la Bucuresti de preotul profesor Dumitru Staniloaie (1903-4 oct.1993) in primavara anului in care s-a dus la Domnul: citeste si comenteaza …