Sarut mana, Parinte! Iata ca a mai binevoit bunul Dumnezeu sa ne apropiem de un nou Craciun cu pace. Voiam sa va intreb care este diferenta intre sarbatoarea Nasterii Domnului, asa cum se praznuia pe vremea sfintiei voastre si modul in care este azi sarbatorita. Noua ni se pare ca timpul parca sa ingustat si trece foarte repede de parca nu mai avem vreme sa ne bucuram de o sarbatoare. Acum ajungem Craciunul si parca mai ieri incepusem Postul. Asa era si pe vremea sfintiei voastre? Asa o resimtiti si acum? Sigur ca este o diferenta. Era cu totul altfel bucuria unei astfel de sarbatori traite la nivel general. Pentru ca aceste sarbatori se desfasurau in toata simplitatea lor, in adevaratul lor rost si fagas. Era intr-adevar o bucurie innascuta in crestinul nostru ortodox. citeste si comenteaza …

In ianuarie 1877, Eminescu publica seria de articole Evreii si Conferinta, incepand astfel: “O semintie care castiga toate drepturile fara sacrificii si munca e cea evreiasca… Ce servicii a adus omenirii indaratnicul si egoistul neam evreiesc? Ocupandu-se pretutindeni numai cu traficarea muncii straine, alegandu-si de patrie numai tarile acele unde prin deosebite imprejurari s-a incuibat coruptia, ei urmeaza in emigratia lor pe pamant tocmai calea opusa omenirii intregi… Evreul trece din Germania in Polonia, din Polonia in Rusia, din Austria in Romania si Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize in viata poporului, care, ca la Polonia, se sfarseste cateodata cu moartea nationalitatii…Prin ce munca sau sacrificii si-a castigat dreptul citeste si comenteaza …

Nu gasesc nimic mai interesant, in ordinea realitatilor umane, decat actul creatiei. Tot ce se leaga de aceasta creatie omeneasca — laboratorul, santierul, masa de scris, atelierul, obiceiurile sau ritualurile creatorului — ma intereseaza pina la obsesie. Poate razbate si aici stravechea curiozitate a cercetatorului pentru taina de nepatruns a Naturii, uimirea fata de nesfirsitele ei forte de creatie. Caci, intocmai dupa cum ne fascineaza in Natura misterul acestei zamisliri neodihnite — ma incinta in viata omului, inainte de toate, eforturile sale creatoare: geniul, munca, deznadejdea, drama creatiei. Lucian Blaga locuieste spre marginea orasului, la pensiunea Bois Fleury, Riedweg 17. Sint numai copaci batrini si gradini pe aici; citeste si comenteaza …

Am lasat fara raspuns scrisorile dumneavoastra anterioare. Am facut-o din intelepciune, fiindca urmaream unirea, si nu vrajba. Puteam sa va raspund, aducand justitiei pe toti vinovatii de catastrofa morala si politica a tarii, printre care sunteti, in primul rand, si dumneavoastra. Natia o doreste si o asteapta de la mine. Nu am facut-o totusi, fiindca nu am voit sa atat si mai mult spiritele si, mai ales, nu am voit sa dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii nostri. Am lasat ziua acestor rafuieli mai tarziu. Abuzati, insa, de rabdarea, de tacerea si de intelepciunea mea si, rand pe rand, la scurte intervale de timp, imi trimiteti, cand dumneavoastra, cand dl. Maniu, avertismente, sfaturi si acuzatiuni. In virtutea carui drept? Ce reprezentati in aceasta tara dumneavoastra, citeste si comenteaza …

“Sfantul Apostol Pavel este cat toata Mediterana”. ”Ni s-a facut onoarea sa suferim si sa murim pentru poporul Roman”. “Istoria romanilor dezgolita de crucile de pe scuturile Voievozilor este egala cu zero”. (Petre Tutea) Petre Tutea, de la a carui trecere la cele sfinte s-au implinit azi, 3 decembrie, 19 ani, este considerat unul dintre cei mai mari ganditori, filosofi si intelepti ai lumii moderne. Pe drept cuvant a fost supranumit “SOCRATE al ROMANILOR”. Fiu de preot (dintr-un mare sir de preoti strabuni), s-a remarcat de mic ca fiind un copil precoce, apoi un adolescent genial, un barbat intelept, un mare erou si un crestin desavarsit. (…) In rastimpul cat a fost liber a suit pe piscurile cele mai inalte ale gandirii, iar in universul concentrationar a fost un fel de “Zeus” al Olimpului crestin. citeste si comenteaza …

(…) Am avut pe urma o intalnire cu Molotov atunci, si era foarte clar: Molotov a plecat de la intalnire decis sa inceapa razboiul, iar eu m-am despartit de el cu decizia sa i-o iau inainte daca e posibil. Caci pretentiile sale aveau ca obiectiv final foarte clar stapanirea Europei. Pentru noi deja in toamna lui 1940 s-a pus necontenit intrebarea daca sa provocam o ruptura. Eu atunci am sfatuit mereu guvernul finlandez sa negocieze si sa castige timp si sa trateze lucrurile diversionist. Pentru ca am avut intotdeauna o frica: ca Rusia va ataca in mod surprinzator Romania in toamna tarzie. Pentru a ajunge in posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregatiti in toamna tarzie a lui 1940. Daca atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol romanesti, pai atunci Germania ar fi fost pierduta! citeste si comenteaza …

Batute in cuie pana mai ieri, “adevarurile istorice” au cam inceput sa se clatine, dupa surprinzatoarele informatii post-decembriste referitoare la amestecul spionajului strain in asasinarea istoricului Nicolae Iorga, sau la cooptarea comunistilor in asa zisa “revolutie” din ianuarie 1941 in urma careia Ion Antonescu a ramas singur la guvernare. Daca ar fi sa ne luam dupa niste marturii ale ministrului sau de interne (Alexandru Rosianu), am putea da crezare si informatiei dupa care camasile verzi cu care a fost imbracata la inceputul anului 1941 pleava revolutionara din mahalalele Bucurestiului ar fi provenit din Rusia. Referirea noastra la aceste zvonuri nu a fost insa menita a zdruncina istoria vehiculata de ideologii comunismului. Ea ne-a parut a avea darul citeste si comenteaza …

Rusia nu se mulţumeste de a fi luat o parte mare si frumoasa din vatra Moldovei, nu se mulţumeste de a fi calcat peste graniţa fireasca a pamantului romanesc, ci voieste sa-si ia si sufletele ce se afla pe acest pamant si sa mistuiasca o parte din poporul roman. Rusia nu a luat aceasta parte din Moldova pentru ca sa-si asigure graniţele, ci pentru ca sa inainteze cu ele, si nu voieste sa inainteze decat spre a putea stapani mai multe suflete. Tocmai pusi faţa in faţa cu viaţa ruseasca romanii au inceput a fi cu atat mai vartos patrunsi de farmecul vieţii lor proprii, de bogaţia si superioritatea individualitaţii lor naţionale; tocmai fiind pusi in contact cu rusii, romanii erau mandri de romanitatea lor. E nobil rasadul din care s-a prasit acest mic popor romanesc, si, desi planta nu e mare, rodul e frumos citeste si comenteaza …