Victor Roncea publica pe site-ul sau o analiza din anii ’90 a fratelui sau, George Roncea, valabila si azi, urmata in baza de o lista de link-uri privind problema maghiara. Presedintele Traian Basescu se va afla sambata la “tabara” maghiara de la Tusnad, alaturi de Viktor Orban si Laszlo Tokes. Sunt convins ca o sa le mai taie din nas “autonomistilor”. O provocare europeana: autonomia ca expresie a “frontierei interne” “… minoritatea maghiara are o alternativa, respectiv revizuirea granitelor sau intreprinderea de masuri de natura sa determine autonomia statala a acestora in Ardeal” Borbely Imre, 14.08.1992 (Interviu acordat pentru televiziunea ungara) (“Autonomia si minoritatile, o dezbatere necesara” – Document al mesei rotunde al partidelor politice din 31.05.1995)

Autonomia

Problema autonomiei (etnice, colective, teritoriale) pune in discutie un proces de inaintare si edificare a unei noi frontiere. In cazul Romaniei este vorba de situatia speciala a unei frontiere interne, situatie cu implicatie geostrategica si geopolitica evidenta.

Enclavizarea si secesiunea minoritatii maghiare, respectiv expansiunea frontierei ungare in interiorul teritoriului Romaniei ar putea constitui un model exploziv, un precedent susceptibil a pulveriza stabilitatea intregii Europe. Majoritatea statelor sunt plurietnice, multiconfesionale si pluriculturale, in consecinta, acceptarea enclavizarilor, a faramitarilor, ar distruge bazele juridice ale statelor suverane, readucand haosul si conflictele interetnice in inima Europei. Erodarea edificiului statal al constructiei europene, aceasta este ispita autonomiilor, a etnonationalismelor, a caror inflorire marcheaza un regres teribil, o decadere de la ideea casei comune a natiunilor la conceptul devastator al tribalizarii. Daca tendintele separatiste ar fi acceptate, state ca Italia, Spania, Franta, Belgia ar trebui sa se faramiteze, revenind la entitati asemanatoare celor care existau in feudalism.

De exemplu, Italia de nord, Padania , in viziunea lui Umberto Bossi, deoarece este bogata, ar trebui sa-si declare independenta fata de sudul sarac, plin de “puturosi”, liderul Ligii Nordului (infiintata in urma cu 17 ani ca Miscare Federalista) preconizand realizarea a doua entitati separate cu Presedintii, Guverne, Parlamente proprii. Bossi a creat un cabinet-fantoma, care se intruneste la Venetia, a aparut si un Comitet pentru Eliberarea Padaniei, condus de Roberto Maroni, fost ministru de Externe in Guvernul lui Berlusconi, iar opinia publica a fost anuntata ca in data de 15 septembrie a acestui an se va declara independenta republicii federale a Padaniei. Autoritatile statului au anuntat ca vor face uz de forta armelor daca va fi nevoie, pentru a dejuca astfel de tentative.

In Sicilia, in alegerile din primavara, 21 de candidati si-au construit proiectul electoral pe ideea separarii insulei, preconizand transformarea Siciliei intr-un Hong – Kong al Mediteranei.

In Spania se manifesta o tendinta separatista sustinuta cu cerbicie de ETA. In 1979 in Tara Bascilor , ce numara peste doua milioane de locuitori, s-a organizat un referendum pentru autonomie, 53,79% dintre electori declarandu-se in favoarea acesteia. ETA insa, considera ca autonomia este insuficienta si militeaza pentru segregatie totala pe calea terorismului.

In Corsica , din 1965, vointa autonomiei se exprima prin atentate. Franta , ca si Grecia , nu recunoaste existenta minoritatilor nationale desi pe teritoriul Frantei, in Alsacia si Lorena, se afla aproximativ 2 milioane de alsacieni, iar in Bretonia, circa 2,2 milioane de bretoni.
In Belgia , inca din 1960, flamanzii au cerut despartirea de francofoni, nemultumiti de cresterea impozitelor, datorata crizei siderurgiei din Walonia. In 1988, Belgia a devenit stat federal, cu trei regiuni autonome: Flandra, regiune lingvistica olandeza, Walonia si Bruxelles, ramanand totusi un stat unit.

Si in Marea Britanie , scotienii ar dori sa se desparta, cerand pana una alta un parlament separat. Chiar si in Germania , recent, electoratul a respins fuziunea landului Branderburg cu cel al Berlinului, esticii preferand sa nu se amestece cu vesticii, desi fac parte din aceeasi natiune.

Cehoslovacia , dupa venirea la putere a fostului disident anti-comunist Vaclav Havel, in 1990, si-a schimbat numele in Republica Federativa Ceha si Slovaca, separarea efectiva producandu-se in ianuarie 1993.

Spre deosebire de divizarea pasnica a Cehoslovaciei, Iugoslavia a fost rupta in bucati cu pretul unui cumplit macel. In iunie 1991, Croatia si Slovenia isi proclama independenta si masiv inarmate de Germania si Italia pornesc razboiul cu sarbii. In martie 1992 isi declara independenta si Bosnia-Hertegovina intrand in joc armele lumii arabe si interesele americane. Iugoslavia constituie cazul flagrant al implicarii marilor puteri intr-o separare violenta si sangeroasa.

In Europa sunt peste 60 de minoritati nationale, diferentiate etnic, lingvistic si religios. Numai in cele 12 tari membre ale UE exista in jur de 45 de limbi nationale si regionale. Modul de reglementare a situatiei minoritatilor nationale difera in functie de organizarea statala, de traditiile politice si istorice. Acolo unde ele exista, formulele de autonomie sunt concepute ca alternativa a dezideratului protectiei minoritatilor si in temeiul imperativului general al protectiei drepturilor omului. La nivel international nu exista un normativ riguros de interpretare a conceptului de autonomie ca formula de abordare a problemei nationale iar autonomia figureaza ca o forma de expresie a descentralizarii, nefiind conturata in nici un document sub aspectul dimensiunii etnice.

Din 1990 in cadrul Consiliului Europei s-a extins ideea elaborarii unui document special destinat protejarii minoritatilor, document aditional pe langa prevederile generale ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In CE exista doua tedinte cu privire la problema protectiei minoritatilor: una care lasa statelor alegerea cailor si mijloacelor de aplicare a principiilor fata de care s-au angajat prin Tratate si o alta tendinta care urmareste crearea unui instrument institutional, respectiv a unui document aditional cu un continut astfel formulat incat sa permita utilizarea acestuia ca mijloc de constrangere a statelor, prin mijloace juridice, de catre instante internationale.

Cele doua puncte de vedere se confrunta la nivelul Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, singurul organ cu putere de decizie si care reprezinta prima tendinta si al Adunarii Parlamentare, care are dreptul doar de a formula Recomandari catre Comitetul de Ministri. Recomandarea 1201 (R1201) de exemplu a fost, redactata de Comitetul Juridic (cu o larga participare socialista) si adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pentru a fi inaintata Comitetului de Ministri cu speranta de a i se obtine validarea in octombrie 1993, la reuniunea de la Viena a sefilor de state. Insa sefii de state si Comitetul de Ministri au decis ca Protocolul aditional (R 1201) sa se refere strict la domeniul cultural.

Adunarea Parlamentara s-a declarat nemultumita, straduindu-se sa gaseasca mijloace juridice pentru a fi imputernicita in problema minoritatilor, pe calea angajamentelor luate de statele membre fata de Adunare. O intreaga controversa s-a pornit datorita formularii ambigue a Articolului 11 a Proiectului de protocol (R 1201), care este un instrument al discriminarii pozitive, deoarece acorda minoritatilor nationale anumite drepturi colective. Conceptul autonomiei cu privire la minoritati apare explicit doar in acest paragraf din Recomandarea 1201 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei:

“In regiunile unde constituie majoritatea, persoanele apartinsnd unei minoritati nationale vor avea dreptul sa dispuna de administratie locala sau autonoma corespunzatoare, sau de un statut special, conform situatiei istorice si teritoriale specifice si in acord cu legislatia nationala a statului”.

Documentul nu are insa valoare juridica intrinseca, cu rol executoriu si, tocmai datorita controverselor aparute intr-o serie de tari ale Europei Centrale, a fost ceruta, in martie 1996, opinia expertilor de drept international, membrii ai Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept de la Venetia, care au conchis ca, intr-adevar, sintagma “statut special”, “is, admittedly, somewhat vague”.

Interpretarea ceruta comisiei specializate pana la urma nu precizeaza nimic si oricum nu schimba cu nimic fondul controversei, cu atat mai mult cu cat avizul acestei comisii nu are valoare de interpretare autentica (cu efect juridic). S-a cerut atunci crearea unui Comitet Consultativ pe langa Comitetul de Ministri care sa ajute acest organism sa includa principiile R 1201 in Protocolul aditional asupra drepturilor culturale.

Totul a ramas deocamdata la nivel de proiect de protocol in asteptarea unei decizii a Comitetului de Ministri. In iunie 1996 deputatul german Bindig a prezentat Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei un raport pe tema protectiei minoritatilor, insistand asupra obligativitatii aplicarii de catre state a Conventiei Cadru pentru protectia minoritatilor si a Cartei Europene pentru limbile regionale si minoritare. In acelasi timp, a accentuat asupra interpretarii Comisiei de la Venetia in privinta R 1201, ce inlatura, in opinia sa, orice echivoc asupra continutului articolului 11. S-a preconizat constituirea unei Comisii de recomandari care urmeaza sa fie un organism independent cu largi imputerniciri supraguvernamentale. Doar doi membri ai delegatiei romane au semnat raportul Bindig si recomandarea: Gheorghe Frunda si Adrian Severin (nr.77, pag. 9).

Incercarea de includere a articolului 11 in Tratate bilaterale de baza intre state are ca scop tocmai legitimarea pe cale indirecta a unei recomandari ce ar capata astfel valoarea de norma cu valoare juridica. In acest sens este relevanta opinia secretarului general al CE, Daniel Tarschys care, intr-un interviu acordat in luna mai postului de televiziune maghiar MTI, spunea ca R 1201 nu are, in sine, o valoare juridica, adaugand insa cu referire la tratatul cu slovacii: “dar daca textul ei este inclus in tratatul bilateral, atunci capata valoare legala” (nr.74, pag. 7).

Chiar si prin includerea in tratatele unor state Recomandarea 1201 nu poate deveni prin efect de consecinta norma obligatorie in negocierea altor state. Fostul secretar general al CE, Catherine Lalumiere declara, in februarie, la Bucuresti, ca ideea drepturilor colective lezeaza drepturile individuale remarcand ca in documentele oficiale ale Consiliului Europei se vorbeste de drepturile individului si nu ale grupului. In plus: “Prin acordarea de drepturi colective se risca abandonarea dreptului de a alege…este indispensabil de a da individului dreptul de a alege din ce grup face parte si de a-si pastra libertatea de a-l parasi.” (Adev.1785, 6 febr.).

Tot in februarie, ambasadorul Statelor Unite in Romania, Alfred Moses, a exprimat transant pozitia Administratiei de la Washington cu privire la drepturi colective si autonomie pe baze etnice: “America nu admite autonomie pe baze etnice. Principiile care se aplica in mod universal, nu numai pentru Romania, sunt ca nu suntem in favoarea autonomiei teritoriale etnice si a drepturilor colective.” (Vremea, 860, 2-3 mart.)

Cu privire la autonomie mai exista doua documente ale Comitetului pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) ce exprima, la nivel declarativ, optiuni: “Statele participante iau nota de eforturile intreprinse pentru a crea si favoriza conditii care sa permita promovarea identitatii etnice (…) prin constituirea, ca unul dintre mijloacele pentru realizarea acestor obiective, de administratii locale sau autonome adecvate” (Documentul de la Copenhaga) . Si: “Statele participante exprima opinia ca aceste abordari, sau altele – administratie locala si autonoma, autoadministrarea de catre o minoritate nationala a aspectelor privind identitatea, forma de guvernare descentralizata – pot fi utile in ameliorarea situatiei minoritatilor nationale” (Raportul reuniunii de la Geneva).

In concluzie nu este consfintita nicaieri printr-un document international autonomia pe baze etnice, iar conceptul de drepturi colective nu are nici o legitimare. In plus, in Europa democratica este respinsa ideea etno-nationalismului si a autonomiei ca scop in sine, ca expresie a unei ideologii de factura ultranationalista si etnocentrista. Procesul integrarii europene are ca pivot tocmai factorul statal, transferul eventual al suveranitatii urmand a se desfasura de la stat catre o noua ordine politica supra-nationala iar nu catre entitati de ordin inferior, cu atat mai mult cu cat nu exista nici o obligatie derivata din dreptul international, care sa angajeze statele la propria lor dezagregare.

Exista chiar formulata explicit in Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale (art 24) prevederea ca dreptul la identitate al minoritatilor nu poate afecta statutul politico-juridic al teritoriilor statelor: “nici o dispozitie din prezenta Conventie-cadru nu va fi interpretata ca implicand vreun drept de a intreprinde vreo activitate ori vreun act contrar principiilor fundamentale ale dreptului international, in particular principiul egalitatii suverane, al integritatii teritoriale si al independentei politice a statelor”.

Tratatul

Incheierea tratatului de baza a trenat tocmai datorita insistentei partii maghiare de a include R.1201 in textul documentului in conditiile in care minoritatea maghiara formuleaza concepte autonomiste inacceptabile, Ungaria incercand sa obtina din partea Romaniei semnarea unui document asemanator cu cel ungaro-slovac, incheiat de prim ministrii Gyula Horn si Vladimir Meciar, in martie 1995, la Paris si abrobat la inceputul anului 1996 de Parlamentele de la Bratislava si Budapesta.

Slovacia a acceptat includerea R 1201 in corpul tratatului in urmatoarea forma: “In interesul protejarii drepturilor persoanelor apartinand minoritatii maghiare din Slovacia si a minoritatii slovace din Ungaria, partile vor aplica, ca pe obligatii legale, normele si angajamentele politice ce reies din urmatoarele documente: Declaratia de la Copenhaga a Conferintei asupra Dimensiunii Umane a CSCE (9 iunie 1990), Declaratia Adunarii Generale a Organiatiei Natiunilor Unite nr. 47/135 asupra drepturilor persoanelor apartinand unei minoritati nationale sau etnice, religioase si lingvistice, precum si Recomandarea nr.1201 (din 1993) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, respectand drepturile individuale umane si civile, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale.”

Meciar, prost vazut in Occident datorita trecutului sau comunist, a fost bucuros ca i s-a oferit ocazia de a intra in gratiile curtilor europene, semnand documentul in atmosfera festiva de la Paris, unde eram si noi asteptati in acelasi scop, in ultima clipa, insa, romanii razgandindu-se. Parlamentul slovac, pus in fata faptului implinit, a aprobat tratatul, dar s-a opus ratificarii textului in forma respectiva cerand adaosul a doua documente-anexa prin care se specifica interpretarea R 1201 in sensul ca sub nici o forma autonomia nu poate fi constituita pe baze etnice, si respingand drepturile colective.

Ungaria a considerat ca slovacii dau dovada de rea credinta, guvernul maghiar notificand Bratislavei ca aceste documente nu au nici un fel de relevanta juridica, Budapesta respingand ideea ca documentul tratatului sa fie insotit de anexe interpretative. “Daca partea slovaca le va prezenta la parafare si pe acestea, ne vom gasi in fata unei situatii absurde din punctul de vedere al dreptului international” a mentionat purtatorul de cuvant al ministerului de externe maghiar, Gabor Szentivanyi, iar prim ministrul Gyula Horn a completat spunand: “chiar daca parlamentul slovac i-ar fi anexat tratatului reteta galustilor nationale sau buletinul meteo, aceasta nu modifica cu nimic continutul sau”, Ungaria pastrand pozitia inflexibila cu privire la documentele aditionale ale partii slovace, apreciate nule de drept, astfel incat in final, la schimbul instrumentelor de ratificare slovacii au trebuit sa renunte la cele doua rezolutii interpretative. (Adev.1835, 4 apr., Jurn. 913, 29 mai)

Negocierile romano-maghiare s-au blocat initial in jurul disputei privind R 1201, in ianuarie 1996 anuntandu-se luna martie ca data posibila a incheierii tratatului, ca, in februarie, Laszlo Kovacs, ministrul ungar de Externe, sa puna sub semnul intrebarii oportunitatea acestuia. In luna mai a anului 1996 primul ministru ungar Gyula Horn a afirmat ca tratatul nu se va semna in cursul anului, Presedentia Romaniei aratand drept raspuns ca “intarzierea semnarii acestuia se datoreaza obstinatiei cu care Budapesta tine la includerea in textul tratatului a R.1201″ adaugand ca “fara insistenta Ungariei pentru includerea recomandarii in cauza, tratatul ar putea fi semnat imediat” (nr.74, iunie, pag.15).

In 18 iulie la Washington, inaintea unei intalniri cu Theodor Melescanu, senatorul american Tom Lantos si-a exprimat convingerea ca “pana dupa alegerile din noiembrie, nu sunt de asteptat evolutii majore in negocierea acestui document” (Ev.1238, 20 iulie) . Acelasi punct de vedere a fost afirmat, in 22 iulie, la Budapesta, de Laszlo Labody, seful Oficiului pentru maghiarii de dincolo de granita: “Trebuie asteptate alegerile din Romania…pozitia partii maghiare nu va fi schimbata de alegeri” . La acea data partea romana era inflexibila cu privire la R 1201, refuzand acceptarea sa ca norma juridica interna.

Fostul ministru de externe al Ungariei, Jeszenszky Geza, acum lider al opozitiei, considerand R 1201 “o victorie a principiilor europene” a subliniat ca “daca Romania vrea sa intre in Uniunea Europeana, va fi silita sa puna in practica recomandarea” (nr.51, pag.45) prin semnarea tratatului. Dupa opinia secretarului de stat politic la oficiul primului ministru ungar, Tabadji Csaba, “scopul tratatului de baza, este sa ofere Ungariei, politicii ei, ancore juridice prin care – in calitate de tara-mama – sa ia atitudine in interesul maghiarilor din afara granitelor, al celor din Transilvania” (nr. 52, iulie 1994, pag. 30), cu o alta ocazie acelasi om politic maghiar sustinand ca “maghiarii de peste hotare nu trebuie sa cedeze nici o iota din prevederile lor legitime” (nr51, pag. 18) . Aceste “prevederi legitime” se refera explicit la drepturi colective si la autodeterminare ca etapa de organizare statala.

De exemplu Gellert Kis Gabor, presedintele comisiei parlamentare pentru drepturile omului sustine clar: “drepturile colective ale minoritatilor se exprima prin autoguvernare” (nr. 51, pag 24) , iar Eorsi Matyas, presedintele Comisiei pentru politica externa a Parlamentului Ungariei interpreteaza autoguvernarea ca “un fel de conceptie despre autonomie” si autonomia ca o “autodeterminare partiala, pentru ca autodeterminarea totala ar insemna insasi organizarea statului” ! (Jurn. 982, 17 aug.)

In august 1996, brusc, s-a trecut la finalizarea tratatului, ungurii acceptand sa fie adaugata o fraza interpretativa la R 1201, prin care se respinge autonomia pe baza etnica si drepturile colective, in urma rezervei taioase exprimata de Statele Unite fata de aceste concepte. Oricum pentru unguri el este foarte bun, asa cum au subliniat chiar ei, cata vreme este inclusa R 1201. Sunt consfintite aspecte care dau legalitate desfasurarii intereselor maghiare si este prevazuta si crearea unui corp de control de supraveghere a dispozitiilor tratatului. Adica un fel de comisari. Pentru UDMR, conteaza prea putin interpretarea adaugata de romani la R 1201. Ei “vor continua sa ceara drepturi colective si autonomie teritoriala” , a declarat Takacs Csaba, presedintele executiv al UDMR. (Mediafax, 23 aug)

(partea a II-a)

Statul in stat

In cursul negocierii tratatului s-a conturat o atitudine a partii maghiare care subintelegea UDMR ca partener cu rang egal la masa tratativelor deoarece UDMR-ul este considerat reprezentantul unic si legitim al minoritatii maghiare. In aceasta calitate UDMR avea pretentia de a indeplini “rolul unui fel de mediator intre guvernele roman si ungar, intre fortele politice din Ungaria si din Romania. Daca guvernul ungar este un pol, atunci UDMR trebuie sa fie al treilea pol” (nr.69, pag.34) . In 20 august “Nepszabadsag” comenta rostul tratatului astfel: “Maghiarii din Romania vor putea profita de R 1201, ca de un cadru. Un cadru pe care va trebui sa-l umple de continut nu guvernul maghiar, ci UDMR, prin discutii cu partenerul sau, guvernul roman.” (Mediafax).

Acest punct de vedere ce pretinde statutul de partener egal al UDMR, sau de a treia parte intr-un acord intre doua state, apare si in pozitiile unor lideri politici din Ungaria. In aprilie curent presedintele FIDESZ, Victor Orban arata ca “fara acordul UDMR nu se poate imagina semnarea acestor documente si consideram ca este important ca guvernul roman sa trateze cu UDMR ca reprezentant legitim al maghiarimii” (nr. 70, pag.13) . Afirmatia suna ca un fel de apostrofare la adresa lui Ion Iliescu care in propunerea de reconciliere adresata Ungariei sarea “peste capul minoritatii maghiare din Transilvania” (nr. 57, pag. 28) . Acest aspect este semnificativ si arata ca UDMR-ul incearca sa impuna ideea de partener statal ca subiect politic ceea ce implica definirea UDMR ca natiune asociata/co-natiune adica alcatuitoare de stat. care isi pretinde autonomia in aceasta calitate.

Inca din mai 1991 de la congresul al doilea al UDMR este pusa in circulatie definirea ca partener statal a minoritatii maghiare, in Principiile de baza ale programului UDMR: “Maghiarimea din Romania…ca si comunitate, se considera pe sine ca factor participant la formarea statului, subiect politic de sine statator si, ca atare, partener egal cu natiunea – poporul majoritar”.

In iulie 1992 in Memorandumul lui Csapo Jozsef, autorul proiectului autodeterminarii, la definitia grupului etnic maghiar se precizeaza: “grupul etnic maghiar din Romania reprezinta o parte a natiunii ungare si, in calitate de subiect politic, este un factor constitutiv al statului, care dispune de autonomie”.

In februarie 1993 guvernul maghiar declara ca sprijina punctul de vedere al UDMR iar in mai 1995 congresul al IV-lea al UDMR intareste si completeaza astfel definitia minoritatii maghiare: “Maghiarii, constituind o comunitate autohtona, se considera factor constitutiv in stat, subiect politic de sine statator, si ca atare, partener egal al natiunii romane. In ceea ce priveste limba, etnia, constiinta identitatii, cultura si traditiile proprii, comunitatea maghiara este parte organica a natiunii maghiare” . Din aceasta dubla ipostaza – pe de o parte minoritatea maghiara este factor constitutiv a statului roman si pe de alta ea este parte organica a natiunii maghiare – rezulta indirect ca Romania este parte a Ungariei!

Pentru acelasi motiv se cere folosirea limbii maghiare alaturi de limba romana, intr-o institutie oficiala a statului cum ar fi Universitatea sau in Consiliile Judetene. Protestul autoritatilor locale din Sfantu Gheorghe fata de instalarea in “zona lor” a unei unitati militare a armatei romane si refuzul Consiliului local de a acorda aviz de constructie unei cazarmi a jandarmilor, implica aspectul negarii dreptului suveran al statului roman de a-si amplasa pe teritoriul sau, unde crede de cuvinta, unitatile militare, subintelegandu-se ca Romania ar fi trebuit sa ceara acordul natiunii aparte.

Mai mult inca s-a insinuat ca prin aducerea unui numar de militari romani in Secuime se urmareste stirbirea omogenitatii etnice a regiunii, ceea ce subliniaza obsesia mentinerii puritatii etnice in enclava constituita de minoritatea maghiara desi liderii UDMR au negat sistematic, in public, determinanta etnica a autonomiei (75, pag. 57) . Cu toate acestea ei invoca totusi in temei etnic drepturi in plus adica privilegii. In martie curent Gyorgy Frunda a declarat ca “UDMR nu urmareste o autonomie pe baze etnice, ci asigurarea de drepturi in plus acolo unde maghiarimea traieste intr-un anumit procent” (69, pag.42).

Este enuntata astfel ideea pivot a elitei politice maghiare dupa care ungurii trebuie sa beneficieze de un statut special, privilegiat fata de natiunile “inferioare”, carora li se consimte formal rolul de partener. Privilegiul de a fi maghiar este intarit printr-o serie de masuri cu caracter economic, maghiarii dispunand de institutii bine organizate ce se preocupa exclusiv de bunastarea membrilor etniei.

Astfel la Miercurea Ciuc, de exemplu, exista un Centru de Inovatie si Incubatie care are programe de credit, garantie si ajutor pentru unguri, respectiv ofera sfaturi juridice si comerciale, spatii de productie si birouri, asigura linii internationale de fax si telefon si alte servicii la pret redus, acorda sprijin financiar nerambursabil precum si credite avantajoase cu dobanzi mici si garantii pentru credite. Nu trebuie uitata contributia institutiilor de tip cultural si religios care consolideaza comunitatea maghiara sub forma unui bloc unitar si etans in interiorul societatii romanesti.

In teritoriul romanesc ocupat de minoritarii unguri, romanii sunt tratati ca intrusi si tratamentul care li se aplica este pe masura. Lideri ai UDMR nu admit amestecul rasial cu “natiunea partener” fiind cunoscuta pozitia critica a lui Katona Adam, reprezentantul platformei UDMR crestin-democrata intitulata Initiativa Maghiara sustinuta si de Tokes, care a sugerat ca maghiarii care manjesc rasa amestecandu-se cu romanii ar fi tradatori. In urma scandalului iscat, UDMR-ului i-au trebuit sase ore pentru a hotari in sedinta Consiliului Reprezentantilor din februarie curent, textul unei delimitari fata de afirmatiile lui Katona. Delimitare formala, nici vorba de excludere si in plus din sondaje rezulta ca Katona este unul dintre liderii populari ai UDMR.

Cu privire la casatoriile mixte Tokes a declarat: “Cu temerile pentru natiune ale lui Katona Adam toata lumea este de acord, chiar si cei ce critica vehement manifestarile lui…trebuie sa ne ingrijoreze…acea politica artificiala de asimilare in urma careia a crescut, spre exemplu, numarul casatoriilor mixte” (nr. 67,februarie, pag 32) . Se poate intelege ca liderii UDMR agreeaza un program autarhic, de izolare, omogenizare biologica si indiguire a minoritatii maghiare, din grija de a nu fi asimilata de majoritate. Cu toate acestea conceptia maghiarilor despre dansii este atat de inalta incat apare cu totul nejustificata aceasta temere: “o comunitate poate sa decida ca se asimileaza de bunavoie intr-o alta comunitate, daca aceasta simbolizeaza un nivel, un stil de viata superior. Intr-unul inferior, niciodata. Iata de ce maghiarimea nu poate fi asimilata” (Magropress, iulie 1995, nr. 52, pag. 32) . Deci superioritatea si motivatia comandamentului mentinerii puritatii etnice are si rezon cultural.

Ideea comunitatii superioare, fauritoare de civilizatie in “bazinul carpatic”, samavolnic tinuta sub tutela apare constant in presa de limba maghiara: “Din 16 decembrie 1989 in Transilvania si Partium a incetat orice motiv legal pentru ca noi sa fim tinuti sub tutela…Inaintasii nostrii au trait in aceste tinuturi din 896 pana in 1920 ca natiuni autonome. Ca urmare a investitiilor lor pe aceste meleaguri, in Ardeal si in Partium au luat fiinta sate, orase, a inflorit agricultura, industria, comertul…este legitima pretentia comunitatii etnice maghiare din Ardeal si Partium sa i se restituie statutul de drept, dobandit de-alungul istoriei…Noi, maghiarii din Ardeal si Partium avem documente scrise care dovedesc ca timp de 1000 de ani pe aceste teritorii am fost natiune, acesta este statutul nostru de drept” (Erdely Magyarsag, nr. 8, 1991, Ujvari Ferenc).

Pe acest concept, de natiune dezvoltata separat, in afara societatii romanesti si-a intemeiat UDMR-ul ideea ca Romania nu este stat national ci o societate plurinationala in care grupul etnic maghiar reprezinta o societate distincta cu drept de organizare propriu si autonom fata de institutiile statului. Mai mult, dupa cum reiese din autodefinirea ca subiect politic, atribut propriu statelor, UDMR ravneste calitatea de autoritate statala autonoma rezultatul purtand titlul de secesiune si implicand redesenarea frontierei interne.

Acesta este motivul pentru care revendicarile maghiarilor din Romania au capatat drept pivot R 1201, respectiv impunerea acesteia in Tratat, pentru a conferi suport juridic unei idei ce mineaza bazele statului roman. Asa cum a fost folosita conjunctura ocupatiei sovietice, la vremea respectiva, pentru constituirea fostei Regiuni autonome maghiare, tot astfel acum se incearca utilizarea puterii Consiliului Europei ca punct de sprijin al parghiei separatismului. De aceea UDMR-ul a respins formularea de stat national din Constitutia Romaniei, statul roman fiind considerat un fel de temnicer al “popoarelor” din care ar fi constituit. Exact acelasi lucru il sustinea si Kominternul in 1920 si pentru acest motiv a fost scos in afara legii la vremea respectiva Partidul Comunist din Romania. Este izbitoare asemanarea dintre proiectele federaliste ale UDMR si cele ale Kominternului, privind Romania.

Organizarea interna a UDMR, prin Consiliul Reprezentantilor – un fel de miniparlament, si crearea unor directii regionale cu rol executiv, care se ocupa de cadrele didactice, de problemele economice, de agricultura, de invatamant – ce imita activitatea ministerelor, duce cu gandul la organizarea de stat. In Secuime s-a trecut deja la utilizarea vechilor sigle si embleme din timpul ocupatiei hortiste, in consilii se foloseste limba maghiara, la diverse intruniri si sarbatori se canta imnul de stat maghiar, deci de fapt “insule de autonomie” cu atribute statale functioneaza deja. De drept ar mai fi nevoie doar de o recunoastere internationala fie si indirecta printr-un tratat care sa permita consfintirea a ceea ce exista in realitate, adica a unei organizari maghiare de tip statal pe teritoriul Romaniei.

Faptul ca statul roman nu are nici puterea nici vointa de a respinge un proces a carui instalare pare inexorabila, de inaintare a frontierei maghiare in interiorul granitelor sale, confirma ipoteza unei infrangeri logistice de proportii. Ceea ce este mai grav, nu doar institutiile par supuse infrangerii, coplesite, ci chiar resortul esential al reactiei de intampinare – puterea spirituala – pare sa se fi epuizat. Lipsa de reactie fata de agresiune, disparitia spiritului de frontiera pot fi interpretate ca semne ale stergerii identitatii antropo-culturale a poporului roman.

Partea a III-a

Arma economica

Mai exista si varianta ideii transfomarii, prin mijloace economice, a regiunii Transilvaniei in zona de complementaritate a Ungariei, afirmata deschis de fostul ministru de Externe Geza Jeszenski: “Idea infiintarii unor zone si regiuni economice comune se incadreaza intr-o conceptie mai veche de impartire a Europei de Est, care a fost lansata anterior prin <>…Ungaria nu a incetat sa gandeasca tot felul de combinatii ce vizeaza constituirea unor fomatiuni suprastatale de cooperare economica regionale, prin care sa smulga de sub tutela guvernelor centrale zonele locuite de maghiarii din tarile vecine, facilitand totodata accesul sau la materii prime si permeabilizarea granitelor, pana la desfiintarea lor in fapt…

La inceput trebuie sa constituim subregiuni de colaborare economica transfrontaliera care sa asigure circulatia libera a bunurilor si persoanelor peste granitele comune actuale, dar in fapt urmarim ca Transilvania sa devina un spatiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politico-strategic, unirea maghiarilor in granitele lor existente inainte de Trianon. Infiintarea Euroregiunii Carpatice reprezinta doar inceputul care contureaza perspectiva reintregirii Ungariei Mari, prin masuri preponderent economice”.

Romania a semnat cu Ungaria in cursul anului trecut Acordul de liber schimb comercial ce prevede realizarea unei zone libere intre Romania si Ungaria, prin eliminarea taxelor vamale si a oricaror bariere tarifare si netarifare, acord absolut necesar pentru aderarea Romaniei la CEFTA (Acordul de liber schimb in Europa Centrala din care fac parte tarile de la Visegrad – Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia si Slovacia). Ca partener comercial al Romaniei Ungaria se situeaza pe locul doi, dupa Rusia, ocupand locul opt in randul tarilor exportatoare in tara noastra.

Schimburile comerciale romano-ungare au crescut in 1995, cu 81%, fata de 1994. Exportul ungar a crescut cu 54%, al Romaniei doar cu 10%. Schimburile comerciale ale Romaniei cu Ungaria reprezinta 70% din volumul schimburilor comerciale cu tarile CEFTA. Valoarea acestora este de 487,5 milioane dolari, iar balanta comerciala este dezechilibrata in favoarea Ungariei care a exportat in valoare de 357,5 mil. dolari in 1995, Romania neavand fond de marfa la export, asa ca exportul nostru in Ungaria s-a limitat la 132 mil. dolari. Aderarea la CEFTA va insemna deschiderea pietei de desfacere pentru vecinii nostri si nu una de export pentru Romania. Aproape 60% din exportul ungar catre Romania este realizat de companii mixte, carora ungurii le mediaza astfel intrarea pe piata romana in conditii bune.

Ca un exemplu ilustrativ al “avantajelor” care se ofera Romaniei in relatiile comerciale cu vecinii sai, merita sa mentionam modalitatea prin care UE imbogateste tarile din CEFTA, in defavoarea noastra. In 1995, Comisia UE a adoptat Regulamentul 3016 cu privire la cantitatile de ovine pe care Estul are voie sa le exporte in UE, acordand Romaniei o cota de 1730 tone/an, cea mai mica dintre tarile din Est.

Desi Romania ar putea acoperi o cerere de 3-4 ori mai mare, toate insistentele autoritatilor pe langa UE de a ni se da dreptul la o cota de export mai mare, de 4000-5000 de tone/an, au ramas fara raspuns. Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, au primit in schimb cote cu mult peste posibilitatile lor, asa ca ne “ajuta” preluand ele ovinele noastre la 800 dolari tona si le revand in Italia si Grecia cu 2500 dolari tona. Iata doar una dintre modalitatile elegante de spoliere a unei tari si de favorizare a altora, preferate comisarilor europeni. Maniera este chiar mai perfectionata decat sistemul utilizat de comisarii sovietici in CAER.

Activitatea de export cu Romania este desfasurata de 3318 de firme ungare, iar cea de import de 1534. In Romania sunt inregistrate un numar de 1771 intreprinderi mixte romano-ungare cu un capital de 20 mil. dolari. In Ungaria in schimb sunt inregistrate doar 20 de firme mixte ungaro-romane. Investitorii minoritatii maghiare din Romania beneficiaza de credite cu dobanda redusa, acordate pentru dezvoltare si platite dintr-un fond de ajutor din partea statului maghiar. Oficiul pentru maghiarii din afara granitelor dispunea in acest scop de aproximativ 200 milioane forinti din care, proportional, cea mai mare parte erau destinati maghiarilor din Transilvania. In acest an valoarea ajutorului acordat de Ungaria maghiarilor de peste granite se va ridica la suma de 1,7 miliarde de forinti.

Economii in confruntare

Ca performanta economia romaneasca inca nu si-a revenit din socul loviturii aplicate in timpul guvernarii Roman si nici nu se intrevede vreo speranta imediata de refacere a acesteia. In schimb economia ungara sta mult mai bine decat cea romaneasca. Astfel in 1995, exporturile Ungariei au crescut cu 21%, la o sporire a importurilor cu numai 7%. Banca Nationala a Ungariei a iesit pe pietele de capital cu emisiuni de titluri programate sa asigure o finantare de 1,5 miliarde de dolari, emisiuni supra-subscrise la un nivel de 2,2 miliarde dolari.

Deficitul bugetar a scazut de la 8,3% din PIB, in 1994, la 7%. Investitiile straine au crescut cu 3,1 miliarde dolari. Politica valutara a condus la stabilizarea forintului si la sporirea rezervelor valutare de la 6,9 miliarde la 11 miliarde. La intai ianuarie 1996 a fost declarata convertibilitatea forintului, recunoscuta imediat de FMI. Institutul Monetar de la Washington a anuntat oficial cresterea increderii Comunitatii Internationale fata de Ungaria. Pe piata valutara forintul este de 20 de ori mai puternic decat leul. Dolarul la noi valoreaza 3000 lei in timp ce la unguri dolarul valoreaza 150 forinti. Venitul pe cap de locuitor in 1993 era in Ungaria de 6050 dolari in timp ce in Romania era de 2800, practic pe penultimul loc, inaintea Albaniei.

La rata inflatiei suntem tot pe ultimul loc. In 1994, 136,8%, in 1995, in primul trimestru, 49,9% si 35% spre sfarsitul anului. Inflatia in Ungaria era de 28,2% in 1995, prognoza indicand o scadere spre 22%, in 1996. Din punctul de vedere al privatizarii Romania este tot la coada cu un procent al ponderii sectorului privat in PIB de pana in 38%, in timp ce Ungaria se afla in plutonul fruntas, cu 68% din PIB, imediat dupa Polonia.

Ungaria a devenit tara cea mai atragatoare din Est pentru investitorii straini, depasind Cehia, cu 4 miliarde de dolari investitii straine in 1995 si cu un total de 12 miliarde in ultimii sase ani. In Romania capitalul strain investit in ultimii sase ani insuma in iunie 1996, 1,87 miliarde dolari, inregistrandu-se 51145 investitori straini. In iunie anul curent la Bucuresti s-a deschis Banca de Credit Pater, proprietate a Bancii Budapesta, sprijinita si pe capitalul companiei General Electric. Activitatea principala a bancii este sprijinirea schimburilor comerciale romano-maghiare. Prima filiala se va aseza la Targu Mures, apoi vor urma Oradea, Brasov si orase din sudul tarii. Este usor de inteles ca astfel vor putea fi mai bine sprijinite interesele financiare ale maghiarilor in primul rand.

Toate aceste date sustin punctul de vedere al fostului ministru de externe, iar rapoartele SRI inaintate Parlamentului semnaleaza actiuni in curs de desfasurare a caror dinamica subliniaza stadiul avansat al proiectului enuntat cu atata fermitate de omul de stat maghiar. Astfel in 1993-1994 se observa ca a crescut considerabil ponderea actiunilor serviciilor de informatii straine in domeniul economic, mentionandu-se “intentiile unor parteneri externi de a dobandi pozitii cheie in diverse sectoare economice si chiar in anumite zone ale tarii, manifestate prin intentiile de a rezuma relatiile economice doar la cele cu societati comerciale din zonele respective” , precum si “actiunile unor firme straine de a lua sub control ramuri reprezentative sau segmente ale acestora din petrochimie, industria de avioane, industria usoara si alimentara”.

O adevarata ofensiva economica exercitata de forte interesate din exterior a vizat “perturbarea sau chiar blocarea unor sectoare de baza ale economiei nationale”.

In anul 1995 se accentueaza si mai apasat asupra dezastrului din economie, descrierea capatand caracter dramatic, in totala opozitie cu declaratiile edulcorate ale guvernului. Reprezentantii guvernului au reactionat cu duritate, desmintind cu indignare datele din raportul anual al SRI. In replica, fara a mai insista intr-o polemica inutila conducerea SRI, a afirmat sec si fara ocol ca toate datele raportului sunt documentate. Dealtfel se simte pe propria piele si se vede cu ochiul liber de catre oricine, starea catastrofala a industriei si economiei romanesti.

In documentul SRI este relevata prejudicierea sistematica a statului roman in sectoarele strategice ale sistemului national de telecomunicatii, in industria militara, in sectorul energetic, in transportul naval si feroviar, in industria alimentara. Practic intregul complex economic national se afla in primejdie, pe de o parte datorita proastei administratii, a incompetentei ori chiar a relei vointe interesate si pe de alta parte este sesizata implicarea si a unor “vectori externi ce vizeaza lezarea grava a intereselor economice ale Romaniei si diminuarea capacitatii decizionale si de productie in domenii si sectoare de importanta strategica cum ar fi: domeniul resurselor de substante minerale utile de interes strategic, in sectoarele de prospectiuni, explorari geologice si de extractie”.

Subversiunea

O insemnata parte a tranzitului de marfuri ce patrund din Ungaria se realizeaza prin micul trafic, volumul acestuia fiind imposibil de apreciat cu exactitate. Intrucat este prevazuta deschiderea a 10 noi puncte de frontiera (in aprilie s-a si deschis unul dintre acestea la Salonta), este de apreciat cresterea volumului de marfuri aduse prin “turismul” de frontiera.

In martie 1996 presa romaneasca a prezentat activitatea ilegala a unei firme care folosea posibilitatile micului trafic, realizand o retea organizata ce acoperea intreaga Transilvanie, distribuind produse intrate prin mic trafic si nu numai, capitalizand banii in Ungaria si in plus edificand un eficient sistem de culegere de informatiil, prin metode specifice retelei de agentura. Nu este singura firma de acest tip, insa merita prezentata pe scurt, pentru a intelege una din modalitatile “preponderent economice” prin care Transilvania poate deveni “un spatiu de complementaritate al economiei ungare” pentru a-l cita pe fostul ministru de externe ungar.

Firma Anway Hungaria Marketing, membra a Uniunii Internationale a Intreprinzatorilor Maghiari, a creat o retea de distributie a marfurilor formata din vanzatori, distribuitori si sefi de retea ce speculeaza posibilitatile micului trafic, precum si prevederea prin care coletele postale cu valoare declarata mai mica de un milion de lei, sunt scutite de taxe vamale.

Firma are 7 depozite in Ungaria si desface peste 600 de tipuri de produse. Seful de retea trebuie sa aiba in subordine minimum 6 distribuitori care preiau marfa, o trec in masinile personale prin micul trafic de unde este impartita vanzatorilor. Fiecare distribuitor are la randul sau propria retea de vanzatori, care dupa ce vand marfa predau banii distribuitorilor. Banii sunt transformati in forinti pe piata neagra si apoi se intorc in Ungaria, unde sunt folositi pentru achizitii si capitalizare. Sefii de retea au obligatia sa deschida firme in Ungaria in care trebuie cuprinsi ca actionari membrii retelei din Romania. Prin firmele nou create se “albesc” banii care reintra astfel in circuitul economic curent.

Conducatorii retelei executa instructaje atat in Ungaria cat si in Romania cu teme de tipul “conspirativitatea relatiilor in sistem”, in conditii de maxima discretie. Astfel de sedinte s-au desfasurat la sediul bisericii reformate din Resita, in liceele si casele de cultura maghiare din tara. In retea s-au atras peste 60 000 de persoane, planificandu-se marirea exponentiala la 600 000 de persoane, in 1996, prin sistemul recrutarilor multiple! Un obiectiv aparte al conducerii fimei il constituie colectarea de date amanuntite despre colaboratori si clienti, centralizate in baza de date din Budapesta. Ca recrutori sunt preferati fostii ofiteri de militie, armata si securitate. In majoritate sefii de retele locale sunt unguri cu audienta in comunitatea din care fac parte.

Dublul aspect al organizatiei, de centru subteran comercial si de baza clandestina de culegere a informatiilor, este specific si altor firme unguresti cum ar fi societatea Safe Invest, un fel de Caritas, care sub paravanul unor activitati de asigurare (fara aviz de functionare din partea Ministerului de Finante) a scos din tara sume uriase in valuta. De mentionat ca dupa publicarea in presa a datelor despre aceste firme, directorul SRI a fost luat la rost de deputatii UDMR pe motiv ca a lasat sa se scurga catre presa informatii secrete. Pe de alta parte, au afirmat reprezentantii maghiari, de fapt firmele respective sunt inofensive si de buna credinta.

Faptul ca economia romaneasca este supusa asediului a fost semnalat de mult de catre SRI , care a sustinut in 1995 ca mai bine de 35% din PIB reprezinta economie subterana. Ramuri intregi ale economiei romanesti sunt falimentate deliberat sau luate sub control de forte bine constituite in stil mafiot. Pe acest fond se observa tendinta “actiunilor antistatale de factura autonomista de a depasi faza clandestinitatii” , concomitent cu “largirea bazei de sustinere pentru escaladarea programului autonomist separatist” fiind documentata “sustinerea, orientarea si coordonarea sistematica a actiunilor separatiste si revizioniste maghiare de catre cadre apartinand unor structuri informative straine”.

SRI-ul mai arata edificarea “unui sistem institutional propriu pentru comunitatea autonoma a maghiarilor din Romania si indeosebi, a unui sistem anticonstitutional de administrare locala”. In acelasi timp este descrisa infiintarea “unei retele neautorizate a invatamantului maghiar din Romania, subordonata si integrata unuia din exterior, prin crearea, in mai multe localitati din Transilvania a unor unitati de invatamant de grad universitar si postuniversitar, arondate la institutii de invatamant superior ori alte organisme din strainatate subventionate si asigurate din afara cu personal si material didactic”.

Raportul destinat parlamentarilor ce acopera perioada 1993-1994 consemneaza: “Concomitent cu intensificarea culegerii de informatii, indeosebi cu caracter militar strategic, au sporit preocuparile serviciilor secrete pentru organizarea de actiuni destabilizatoare vizand obiective revizioniste. Au fost depistate si se afla sub control retele care actioneaza in acest sens dupa toate regulile muncii clandestine, unele cu acoperiri aparent inofensive si cu baza legala solida (…)

S-a constatat o concentrare a interesului pentru culegerea informatiilor necesare pregatirii de operatiuni militare (recunoasteri, actualizari si stocari de informatii pe harta, verificarea retelelor de comunicatii, a trecatorilor montane, a vadurilor cursurilor de ape, a nodurilor feroviare principale si a capacitatilor de transport, investigarea complexa a populatiei din zona fostei linii de frontiera a Austro-Ungariei, cercetarea obiectivelor militare, cercetarea capacitatilor de mobilizare s.a.m.d.).

Numerosi straini, veniti in Romania ca turisti, comercianti, oameni de afaceri au fotografiat si filmat zone de importanta strategica, trecatori care leaga Ardealul de restul tarii, lucrari de arta (poduri, viaducte), depourile C.F.R. Dej, Satu Mare, Cluj-Napoca, Jibou, Simeria si Resita, sectiile de circulatie Sibiu-Agnita, Tilisco – Apoldu de Sus etc. De asemenea, au incercat sa culeaga date despre capacitatile de transport, nivelul de trafic, dotarea tehnica a parcului activ si a celui rece, cai rutiere si de comunicatii” (Rap. SRI 1993-1994, cap. 2, pag. 25, 26, 28)

Este evident pentru oricine citeste printre randurile rapoartelor publice ale SRI elaborate intr-un limbaj diplomatic evaziv, ca Ungaria folosind ca baza de sprijin minoritatea maghiara din Romania, desfasoara o intensa activitate de spionaj urmarind prin tehnica subversiunii trecerea sub control economic si nu numai, a unei intregi zone din Romania. Prin asa zisul turism transfrontalier, intre zecile de mii de unguri aflati in vizita se afla si sute de agenti mai mult sau mai putin camuflati, multi cu acoperire diplomatica.

Printre sutele de pasaportari diplomatici neacreditati, care cutreiera Transilvania cu tot felul de treburi interesante, se numara si unul din fratii lui Tokes, prins la frontiera, in iunie, in flagrant delict de trecere frauduloasa a unor obiecte de patrimoniu, valori pe care acesta uzand de prerogativele pasaportului diplomatic, urmarea sa le scoata din tara fara vama.

Faptul ca se poate scoate ori aduce in tara orice este confirmat si de o situatie cercetata de departamentul arme si munitii al politiei judetului Covasna, care a descoperit din intamplare, in ianuarie curent, ca preotului reformat Kato Bela, deosebit de apreciat in comunitatea maghiara, presedinte al fundatiei LAM, i se trimisesera cateva mii de capse explozive, prin intermediul Societatii “Heks” a Bisericilor Evanghelice din Elvetia.

O situatie stranie se configureaza din lectura rapoartelor informative din care rezulta ca SRI-ul detine controlul informativ al actiunilor desfasurate impotriva statului roman, fara ca sa intelegem din aceasta ca s-a luat vreo masura cat de mica de catre autoritati fata de agresiunea descrisa in rapoarte. Concluzia este ca puterea politica nu este interesata de acest aspect, ceea ce impune imaginea de incapacitate ori de complicitate a factorilor politici, atunci cand nu sunt chiar deadreptul implicati in actiuni de tradare, cum este cazul fostului secretar de stat Kiraly Stefan, dovedit ca agent.

In plus autoritatea statului a avut grija sa se discrediteze singura, inca din 1990, factorii puterii publice contribuind serios la subversiunea generala a statului. O tesatura intinsa de nerespect si neincredere generala polarizeaza deja dramatic puterea si opinia publica. Matrapazlacurile reprezentantilor puterii de stat socialiste au facut ca imaginea activitatii acestora sa se intinda asupra insasi ideii de stat, contribuind la degradrarea autoritatii statului sub toate spectele. Ceea ce nu poate decat sa convina celor interesati direct in contestarea institutiilor statului roman.

George Roncea, 1997

Sursa: Victor Roncea

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]