Andras Szigetvari
Irlanda risca prabusirea financiara in timp ce Grecia continua sa-si adânceasca deficitele. Dar sunt contribuabilii cei care trebuie sa plateasca? Pentru Der Standard, investitorii, ca si statele, trebuie sa-si asume riscurile luate. Josef Prall este un bun comediant. Pe 16 noiembrie, ministrul austriac al Finantelor si-a recitat monologul de creditor inflexibil care preda o lectie datornicului sau. Grecia nu isi respecta programul de reducere a cheltuielilor stabilit de UE si Fondul Monetar International (FMI). Atena se indatoreaza mai mult decât ar trebui. Josef Prall a amenintat sa nu verse urmatoarea transa de ajutor destinata Greciei [va fi pâna la urma varsata in ianuarie]. Este ceea ce fac in general toti creditorii, fie ca este vorba de state sau de banci. Ameninta si isi arata coltii, dar aproape intotdeauna termina prin a acorda un termen suplimentar datornicului: mai bine un datornic suferind, decât unul mort.

O indatorare de 150% din PIB

Doar ca in prezent, criza datoriei in zona euro nu mai este un caz normal si Josef Prall stie acest lucru perfect. Conform ultimelor estimari ajustate ale deficitului, Grecia are o datorie reprezentând aproape 130% din PIB-ul sau. De acum pâna in 2015, Atena trebuie sa ramburseze datoria de 140 de miliarde de euro, la care se adauga 90 de miliarde din dobânzi. Totul pe fondul unei economii in deruta. Nu e nevoie sa fii vreun mare specialist pentru a afirma ca exista riscul ca asta sa se termine prost.

Nu este singurul caz de faliment in zona euro. Si Irlanda se gaseste pe marginea prapastiei. Din cauza salvarii bancilor, nivelul de indatorare al tarii ar trebui sa atinga 150% din PIB pâna in 2016. Pietele evalueaza imprumuturile irlandeze la acelasi nivel cu ale Pakistanului si Venezuelei. Economistii irlandezi se pregatesc de faliment cu sau fara salvare.

Creditorii trebuie sa-si plateasca partea

In asemenea conditii, politicienii nu pot decât sa mai câstige timp. Vazuta din acest unghi, pantomima lui Prall nu pare absurda. Dar, in acelasi timp, zona euro ar trebui sa se inarmeze impotriva urmatorului val de falimente. Ar trebui sa fie obligati creditorii sa ia parte la costurile falimentelor in chestiune.

Asta pare usor, dar ar fi o ruptura fata de practicile aflate in vigoare pâna in prezent. Mai intâi bancile au fost amenintate cu prabusirea. Contribuabilii i-au salvat. Apoi au deraiat statele. Inca o data, contribuabilii – din alte tari – au trebuit sa vina in ajutor.

Toate acestea trebuie sa inceteze. In timpul G20, se face efortul de a dezvolta modelul de restructurare a bancilor la nivel international. Acelasi lucru este necesar si pentru state. In economia de piata, exista un sistem de faliment care permite sa se stearga o parte a datoriei. Cine si-a investit banii gresit pâna la urma ii pierde.

Nu ne vom mai vedea banii

Trebuie constatat ca din Irlanda provine critica cea mai virulenta când nemtii au vrut sa instaleze o procedura pentru falimentul statelor. Irlanda parea sa fie cea care ar fi profitat cel mai mult de un asemenea model. Totusi, doar evocarea acestei idei a majorat ratele dobânzilor irlandeze si a mai constituit o piedica in plus pentru tara.

Dar oricare ar fi sentimentele noastre de empatie, când sa deschidem dezbaterea, daca nu acum? Criza datoriei va mai dura. Cine spune ca, de acum in doi ani, piata nu va reactiona cu aceeasi panica? Este regretabil ca Berlinul a dat inapoi si vede, intr-un viitor indepartat, posibilitatea unei participari a creditorilor [privati] la cheltuielile induse de insolvabilitatea unui stat.

Este prea putin. Pantomima nu poate dura la nesfârsit. Mai mult, la un moment dat, politicienii vor trebui sa inceapa sa ne explice ca si noi, ca si creditori ai Greciei, nu ne vom mai vedea toti banii. Nu avem de ce ne bucura, dar nu e nimic grav, fata de ceea ce ii asteapta inca pe irlandezi si pe greci.

Sursa: PressEurop

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]