Dan Tudor Enescu
Viata in orasele mici de provincie nu difera foarte mult de cea de la tara. Aici, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea, se stabilesc alte raporturi intre oameni comparativ cu marile orase. Si filosofia afacerilor este oarecum diferita in orasele mici comparativ cu marile aglomerari urbane, si asta pentru ca optiunile sunt, in primul caz, mult mai restranse. Primul lucru care-I trece prin cap unui om cand vrea sa inceapa o afacere in provincie este sa deschida un magazin de cartier sau un bar. Dupa ce il deschide trebuie sa rezolve problema esentiala a atragerii si mentinerii clientelei macar la un nivel care sa-i permita sa ramana pe linia de plutire intr-un loc unde banii nu prea ii dau afara din casa pe oameni.

De cele mai multe ori, solutia la aceasta problema este una singura: vanzarea pe datorie, situatie in care clientul este “trecut pe caiet” si plateste cand ia salariul sau pensia.
Daca inainte de izbucnirea crizei economice acest fenomen se practica mai ales in comunitatile mici unde oamenii se cunosteau intre ei, lucru care reprezenta o garantie in sine, in prezent aceasta solutie tinde sa se generalizeze iar paleta garantiilor devine mai variata. Practic, in conditiile blocajelor financiare si a diminuarii resurselor, oamenii, pe de o parte, sunt nevoiti sa cumpere pe datorie iar patronii sunt nevoiti sa se adapteze situatiei pentru a nu ramana cu marfa nevanduta. In acest moment nu exista sat sau oras mic, proletar, unde sa nu gasesti magazine de unde poti cumpara pe datorie.

Aproape orice produs poate fi vandut “pe caiet”, de la produse alimentare de baza pana la bauturi alcoolice, produse de igiena personala sau materiale de constructie. Mai toate magazinele de provincie comercializeaza produse ieftine, si implicit de o calitate scazuta tocmai pentru ca se adreseaza unor oamani cu o putere de cumparare redusa. Acest lucru nu inseamna neaparat ca si profiturile sunt mici, mai ales ca in provincie adaosurile comerciale practicate sunt mai mari decat cele din magazinele din marile orase sau dacat cele practicate de supermarket-uri. Iar evaziunea fiscala atinge uneori aici cote hilare.

Suma pana la care se poate ridica datoria este direct proportionala cu “capitalul de incredere” al clientului sau cu garantiile oferite. Astfel, chiar daca in cele mai multe cazuri limita maxima este fixata la 100 de lei, exista situatii in care “datoria” poate ajunge si la 300 sau chiar la 500 de lei.

Chiar daca o mare parte a clientilor este reprezentata de pensionari, exista si un numar semnificativ de adulti sau tineri care cumpara “pe caiet”. Fenomenul este unul de masa; in fiecare luna de fiecare magazin depind zeci sau chiar sute de familii.

Preturi “promotionale” la marci “consacrate”

La tara sau in oarsele proletare nimeni nu pare dispus sa plateasca mai mult de 2 lei pe o bere sau de 9-10 lei pe kilogramul de mezeluri sau de 5 lei pentru un pachet de tigari. In aceste conditii este evident ca producatorii consacrati care vand prin marile lanturi de magazine nu prea au loc pe aici. In schimb, sunt bine reprezentate fabricile locale de mezeluri sau de bauturi racoritoare. Nici cei care vin cu produse contrafacute nu o duc rau pe aici, avand nisa lor bine stabilita.

Chiar daca oamenii sunt saraci, aici profiturile realizate de producatori si de vanzatori nu sunt chiar mici. Pentru ca nu exista practic concurenta pe nisa aceasta, atat producatorii locali cat si patronii de magazine de cartier pot pune ce adaos comercial doresc.

Aici abunda produse ieftine, fara cautare in orasele mari, insa foarte apreciate la tara sau in orasele proletare. Marci de bere precum Faleza, Premium Senior sau de bauturi racoritoare ca Salsa sau Adio Sete sunt, de cele mai multe ori, necunoscute consumatorului din marile orase.
Racoritoarele reprezinta o adevarata afacere, la tara fiind vandute la preturi fara concurenta, de 1,5 lei pentru PET-ul de 3 litri. Tot aici o sticla de bere de 0,5 litri nu costa mai mult de 80 de bani sau 1 leu.

“Taranii nu au bani de Coca-Cola, iar, uneori, nici de Frutti-Fresh sau Adria. Cu doar 1,5 lei pot cumpara de la noi, insa, un suc la 3 litri care are acelasi gust si toata lumea este multumita”, sustine vanzatorul unui magazin satesc – Nistor Impex SRL, din judetul Vaslui.

In orice caz, la acest sistem, in care toata lumea este multumita, participa trei actori – clientii, patronii de magazine de provincie si producatorii locali de mancare, bautura si alte articole.

Bulion, paine, bautura si prezervative “pe caiet”?

Oamenii cumpara aproape orice pe datorie, de la paine, bulion, ulei, peste si pana la cafea, tigari sau bauturi. Unde exista si produse nealimentare, pot fi cumparate pe datorie chiar si ciment, fier-beton sau butelii. Batranii cumpara, in special, produse alimentare (mai ales paine). Familiile tinere cumpara, in plus, lenjerie de unica folosinta si hainute pentru copii si materiale de constructii.

Exista o categorie bine reprezentata de tineri care iau pe datorie bautura sau chiar prezervative.

Cine sunt clientii sau cum se ridica pensia de la magazin…

Exista doua categorii distincte de clienti “pe caiet” – unii care sunt cunoscuti de vanzator, cu care a fost stabilita o relatie de durata bazata pe incredere si altii, mai putin cunoscuti, care pot aduce, insa, o serie de garantii.

“In cartierele marginase din orasele mici toata lumea cunoaste pe toata lumea, asa ca nu este o problema sa se vanda pe datorie. Nu oricine poate cumpara pe datorie ci doar cei despre care vanzatorul stie ca au un venit sigur si ca la sfarsitul lunii pot plati produsele luate. Exista un mare numar de clienti fideli”, spune vanzatorul unui magazin din orasul Giurgiu, RIS SRL.

“La noi, majoritatea clientilor de pe caiet sint adulti cu familii si pensionari. Cind au nevoie de ceva, vin le dau ce vor, ii trec pe caiet iar cind iau salariul sau pensia aduc banii. Celor tineri nu prea le dau ca ei mai au si alte datorii, credite si e mai greu sa-mi dea banii inapoi. Sint persoane care ajung si la un milion si jumatate datorie pentru alimente. Vinzarile nu mai merg si atunci dam si asa, macar stim ca avem de primit. Si ti-e mila sa-i spui unui batrin ca nu-i dai o piine daca n-are bani”, a declarat proprietara unui magazin din Milcovul, Vrancea. Ea a aratat ca batranii cumpara in general foarte putin pe datorie pentru ca atunci cand nu au ce manca “prefera sa manance o ceapa” decat sa se indatoreze.

In cazul in care potentialul client nu este cunoscut de vanzator sau de patron sau daca imaginea sa in localitatea nu este tocmai pe placul acestora, i se solicita o serie de garantii.
“Daca nu-l cunoastem decat din vedere le cerem anumite garantii, cum ar fi cuponul de pensie sau carnetul de alocatii pentru copii. Facem acest lucru nu pentru ca ne este frica ca nu o sa mai vedem banii, ci pentru ca nu vrem sa ne legam la cap inutil. In orice caz, patronul este foarte respectat in sat, este consilier local si il cunoaste bine atat pe primar cat si pe seful de post, asa ca nu i-ar fi greu sa recupereze datoria. Dar nu vrea sa-si faca de lucru cu ei”, sustine vanzatorul unui magazin din comuna Curcani, judetul Calarasi. In unele situatii, precum cea de la Curcani, postasul aduce pensia datornicului direct la magazin.

“De multe ori, postasul vine cu pensia chiar la magazin. Vanzatorul ia toti banii de la postas dupa care se duce la beneficiarul pensiei doar sa semneze. Vanzatorul scade datoria din pensie si ii da omului restul de bani. Practic, acesta isi ia pensia de la noi”, a mai spus vanzatorul de la magazinul din Curcacni.

Numai la Curcani cumpara pe caiet aproape 100 de familii de care depind multe sute de oameni. La sfarasitul lunii datoriile sunt achitate iar ciclul se repeta.

Despre sclavagism modern sau cum este sa muncesti o vara pentru ce mananci pe datorie o iarna…

Unii dintre proprietarii de magazine, precum consierul local din Curcani, au, pe langa magazine, si alte mici intreprinderi, cum ar fi, in acest caz, o fabrica de caramida. In localitate exista o comunitate numeroasa de tigani care nu au alte surse de venit inafara de alocatiile copiilor. Acestia sunt clientii fideli ai magazinului, insa nu prea au din ce sa achite produsele. Asa ca, patronul a gasit o solutie simpla.

“Eu am niste familii de tigani care cumpara toata iarna mancare pe datorie de la mine. Practic, eu ii scot din iarna iar toata vara muncesc pentru mine la cuptorul de caramida pentru a-si plati datoriile accumulate pe timpul iernii”, sustine proprieterul magazinului din Curcani, judetul Calarasi. Fenomenul munca pentru mancare este pe cale sa ia amploare si in zone urbane ca urmare a disponibilizarilor si a scaderii drastic a resurselor financiare.

“Sistemul cumpararii pe datorie functiona si inainte de criza, insa acum este pe cale sa ia amploare. In plus, pentru oamenii care, din diverse motive, nu mai au bani sa-si plateasca produsele, patronii au gasit solutia transformarii datoriei in zile de munca. Este rentabil pentru noi fiindca ca ne vindem produsele si ne mai rezolvam astfel si alte treburi”, sustine proprietarul magazinului Alex SRL din Campulung, judetul Arges.

Cine sunt patronii si ce vor ei

“Sistemul cumpararii pe caiet este foarte util pentru ca astfel, la sfarsitul fiecarei luni, ai lichiditatile necesare sa-ti platesti furnizorii si astfel sa faci sa mearga treaba bine in continuare. Totul merge ceas. Altfel, nu am reusi sa asiguram o continuitate in efectuarea platilor, mai ales in aceasta perioada de criza economica”, apreciaza patronul magazinului din Curcani.

Sistemul este atat de bine uns, incat atat vanzatorul cat si cumparatorul tin o evident stricata a produselor.

“La cumparare le dam niste cartonase facute din pachetele de tigari unde scriem produsele pe care le notam si in caiet. De fiecare data cand mai cumpara ceva, vanzatorul mai trece pe carnet un nou produs, trece pretul si semneaza. Este un fel de chitanta”, a mai spus proprietarul magazinului.

Patronii, nu numai ca nu sunt reticenti fata de un astfel de sistem, dar chiar il incurajeaza indirect. Unele magazine de provincie apeleaza la promotii adaptate clientelei pentru impulsionarea vanzarilor si, mai ales, pentru a-si asigura lichiditatile necesare in aceasta perioada de criza pentru ca nu se poate vinde doar pe datorie.

Astfel, Alex SRL din Campulung da clientilor care cumpara produse de peste 100.000 de lei vechi un bon de tombola care participa la extragerea saptamanala care are loc sambata. Premiul tombolei consta in produse in valoare de un milion de lei vechi.

“Am apelat la aceasta promotie pentru a atrage cumparatorii care platesc pe loc, insa aici au fost inclusi si cumparatorii pe datorie care au demonstrat in timp ca sunt de buna credinta”, a spus reprezentantul magazinului din Campulung.

Distribuitorii de produse alimentare sustin, ca si patronii, ca sistemul platii pe caiet este foarte raspandit. Exista magazine care merg pe acest sistem in mai toate orasele de provincie, in localiatile din jurul Bucurestiului si chiar in unele cartiere marginase ale Capitalei. Aceasta modalitate de plata nu este, insa, complet lipsita de riscuri, fiind mentionate cazuri in care excesul de incredere acordat cumparatorului a condus la falimentul unor magazine de cartier.

Cine sunt furnizorii sau cum vinde un magazine de tara tone de suc pe luna

Fratii Barbieru din municipiul Vaslui au deschis in anul 2003 o fabrica care imbuteliaza apa minerala, racoritoare si ulei si au lansat cu aceasta ocazie marcile Adio Sete si Pofta Buna, investitia initiala fiind de circa 60.000 de euro.

“Nu mi-am recuperat inca investitia in totalitate pentru ca suntem in curs de dezvoltare a afacerii, drept pentru care venim cu preturi foarte mici”, sustine directorul general al Agrimold din Vaslui care distribuie produsele in patru judete din Moldova, respectiv in Vaslui, Bacau, Galati si Iasi.

Potrivit acestuia, firma s-a axat inca de la inceput pe segmentul de piata din mediul rural, unde, chiar daca puterea de cumparere este foarte redusa, produsele ieftine se vand foarte bine.

“In cele patru judete din Moldova distribuim produsele prin intermediul a sapte puncte de desfacere, unde vindem mai bine de 150 de tone de sucuri si apa in fiecare luna”, a mai spus Barbieru.

In ceea ce priveste mezelurile, in orasele proletare de provincie, precum si la sate, cele mai cautate sunt sortimentele ieftine de parizer si salam, care, oricum se vand la felie. Aici, cel mai important criteriu de comparare este pretul si aproape nimeni nu se uita la calitate. In orice caz, nimeni nu a vazut cam cum arata produsele marcilor consacrate, de care au auzit doar la televizor.

Potrivit studiilor de piata, in Romania, salamul acopera peste 40% din vanzarile anuale de mezeluri, carnatii peste 20% iar parizerul aproximativ 15%.

“La tara nimeni nu se uita la calitate. Taranul cumpara cateva felii de parizer dar nu uita sa-si ia si vreo doua-trei beri Faleza”, sustine un vanzator din Vaslui.

Berea Faleza este produsa de Martens Galati, fabrica care detine si marcile PremiumPils, Premium Senior si Damburger. Sticla de Faleza de 0,5 litri costa mai putin de 1 leu, drept pentru care se vinde, potrivit comerciantilor, in cantitati industrial la sate.

In orice caz, potrivit vanzatorilor, daca la alimente se constata o scadere a cererii, in cazul bauturilor alcoolice cererea este constanta, chiar daca a crescut pretul acestora.

Magazinul de cartier/ satesc

Investitia necasara pentru realizarea unui magazin de cartier sau satesc este de minim 100 de milioane de lei vechi, cea mai mare parte a banilor fiind investiti in stocul de marfa, sustine patronul RIS SRL din Giurgiu. O mica parte din aceasta suma este alocata salariului vanzatoarei (cuprins intre 5 si 8 milioane de lei) si chiriei lunare, care nu depaseste 10 milioane de lei vechi.

Cifra de afaceri medie la o astfel de investitie este de circa 100.000 de euro anual, vanzarile zilnice fiind pe undeva pe la 300 de euro.

Singurele conditii pentru a putea infiinta un astfel de magazin sunt puterea de cumparare a locuitorilor si numarul concurentilor. In rest, nu este nevoie decat de marfa ieftina si multa.

Potrivit unui sef de magazin din Pantelimon, trebuie sa iti alegi o localitate cu drumuri bune, ca sa facilitezi accesul distribuitorilor catre magazin. Apoi, trebuie sa te asiguri ca nu sunt mai multi de doi competitori in satul sau in zona respectiva. Urmatoarea etapa este sa aduci marfa multa si ieftina si, evident, sa dai pe datorie, mai sustine comerciantul din Pantelimon.

Si boala se vinde tot “la caiet”…

Nu doar alimentele se dau pe datorie. Uneori chiar medicamentele sunt platite la sfarsitul lunii. Exista multe situatii in care batrinii bolnavi isi deschid conturi la farmaciile din localitatile rurale si urbane pentru a-si putea asigura medicamentele.

Fenomenul este, insa, mult mai amplu. De exemplu, in satele de la munte este o practica frecventa cumpararea de lemne pe datorie, mai ales de la acutizarea crizei economice. La aceiasi metoda au apelat si depozitele de material de constructii, afectati puternic de declinul din sectorul constructiilor, care nu prea mai au cum sa vanda altfel.

In curand, insa, chiar si aceasta metoda s-ar putea sa-si piarda viabilitatatea daca este sa ne luam dupa un patron de magazin din Suceava.

“Este foarte greu pentru ca lumea nu mai are bani. Pana acum trei-patru luni mai scoteau de ici de colo, dar acum e jale mare. De exemplu, eu am trecuti la caiet peste 150 de oameni. Acestia au in total o datorie de peste 180 de milioane de lei vechi. Eu banii nu ii vad de la ei, iar distribuitorii ma preseaza pe mine. Singura speranta este ca lumea continua sa bea chiar si pe vreme de criza”.

In orice caz, criza care se prefigureaza si in cazul vanzarilor “pe caiet” nu poate fi decat semnalul ca vremurile cand o sa practicam schimburile in natura nu sunt atat de departe pe cat am vrea sa credem. Mai ales pentru provincie…

Sursa: All About Money

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]