Cristian Negrea
Din nou suntem in prag de alegeri, in plina campanie electorala, din nou intreaga tara sta pironita cu ochii la televizor urmarind cu gura cascata modul in care politicienii isi dau la coaste unul altuia si promit electoratului marea cu sarea. Desigur, electoratul se va alege cu sarea-n ochi, dar interesul si energia consumate sunt demne de o cauza mai buna. Intrebarea de baza ramane de ce suntem pacaliti de fiecare data, oare doar politicienii sunt vinovati ca sunt asa cum sunt, ca promit fara sa se tina de cuvant, ca fura ca-n codru? Sau avem si noi o parte mai mica sau mai mare de vina? Dar atunci de ce nu ne privim in oglinda si sa ne examinam putin, poate am avea ce invata?

Am sa incerc sa o fac eu. In primul rand, ne place sa ne lamentam, sa ne plangem de mila. Daca nu ma credeti, intrati pe Facebook, pe forumuri, si veti vedea din plin acest lucru. Ne plangem de tara in care traim, ne plangem de clasa politica, ne plangem de toti si de toate.

Ma intreb ce ne-am face daca am iesi din situatia asta, ce ne-am face, de ce ne-am plange? Dar aici nu e vorba doar de lamentari, ci de ceva mai grav. Ne injuram cu entuziasm tara, asa este. „tara de rahat”, „ pacat ca e locuita” si altele, va sunt cunoscute? Cine sunt cei ce zic asta? Romanii, nu altii! Trageti cu urechea pe la discutiile pe strada, din cafenele, veti vedea aceste lucruri repetate la saturatie.

Totusi, unde ne e demnitatea nationala? Stati linistiti, exista si se manifesta. Daca un strain ar zice despre Romania macar jumatate din ce zic romanii despre tara lor, noi am sari ca arsi! Cum isi permite acest individ, strain de tara si neamul nostru, sa zica asa ceva despre poporul nostru, despre tara noastra? Ia sa vina aici, sa vada cum stau lucrurile, eventual sa-si ia cetatenia romana, apoi poate sa injure Romania pana poimaine, dar alaturi de noi. In concluzie, nu oricine are dreptul sa injure Romania, doar romanii insisi, si inca cu mult aplomb si entuziasm.

Din pacate, nu ne oprim doar la vorbe, denigrari si injuraturi. Mergem cu mult, mult mai departe. Sintagma „tara de rahat” o spun mai cu seama unii in timp ce arunca pe geamul masinii mizeria si pachetele goale de tigari, contribuind la umplerea cu gunoaie a soselelor tarii, ca apoi sa aiba motiv sa se planga de felul cum arata. La fel, trecatorii care arunca mizerii pe jos, desi la cativa pasi exista un cos de gunoi. „Uite ce mizerabila e plaja” zicea cineva aruncand in nisip un cocean de porumb fiert. Iar acestea sunt doar cateva exemple, fiecare dintre noi putand veni cu sute, daca nu mii, de astfel de intamplari zilnice.

Viitorul nostru

Daca asa e comportamentul romanilor fata de prezent, ne mai miram de dispretul fata de viitor? „Trecut de rahat avem, prezent de rahat avem, ce bine ca nu avem nici un fel de viitor!”, aceasta vorba a fost spusa de un cunoscut actor si s-a bucurat de sute de share-uri si poate mii de aprecieri pe Facebook, prea putini au fost cei care au luat atitudine contra. Oare asta este parerea noastra, cunostintele fata de trecutul nostru, atitudinea fata de viitorul nostru? Daca este asa, e grav. Daca nu, e si mai grav, deoarece nu luam atitudine intr-un fel sau altul.

In ideea de a ne alege noi insine viitorul, nu sa-l lasam la mana unora sau altora, asistand pasiv la distrugerea noastra ca neam, ca natiune, ca tara. Fiindca noi chiar asta facem, ne distrugem viitorul, lamentandu-ne ce fel de tara „de rahat” avem, dar nu facem nimic sa ne scoatem tara noastra si a copiilor nostri din starea pe care noi insine o caracterizam in acest mod.

Un lucru pe care il refuzam constant este de o evidenta dovedita in decursul istoriei: suma actiunilor si deciziilor prezentului modeleaza viitorul, este un fapt pe care nu il putem nega sau ignora, ne place asta sau nu, rezultatul este acelasi, este adevarat. Dar atunci de ce nu actionam acum, in prezent, pentru a ne pastra, totusi, o sansa pentru viitor? Sa facem o paralela simpla, daca acum 20 de ani am fi decis altfel, prin vot, oare nu am fi avut alt viitor, de fapt prezentul de astazi? Am fi avut parte oare de mineriade, de coruptie dusa la extrem, de o multitudine de simptome pe care astazi incercam sa le dam uitarii?

Raspunsul poate fi deosebit de complex, de genul incursiunii istoriei alternative. Nu stim care ar fi fost atunci viitorul Romaniei, implicit prezentul nostru de acum, daca atunci am fi decis altfel. Dar intrebarea de baza ramane: ar fi fost mai bun sau mai rau decat prezentul nostru?

Raspunsul nu cred ca este atat de dificil, daca facem o analiza comparativa cu tarile din jur, o analiza la rece, fara presupozitii. Cred ca este evident, altii au putut, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Croatia, noi nu. Vestea proasta este ca nici nu vom putea daca nu luam atitudine. Si o putem face, dar nu vrem, asta este tragedia.

De ce suntem unde suntem?

Ni se pare poate ciudat ca unii din jurul nostru pot si noi nu putem. Unii fac autostrazi, noi nu putem. Unii atrag fonduri europene la greu, noi nu putem. Unii fac orice, noi nu. Nu gasim explicatii si de aceea ne pornim pe etichetari, de genul celor mentionate mai sus care contin cuvantul „rahat”. Si exemplele pot fi enumerate la nesfarsit, de ce ei pot, iar noi nu? Suntem mai prosti, mai tampiti, mai de „rahat”?

Raspunsul este mult mai simplu decat credem. Si poate fi concentrat intr-un sigur cuvant: CORUPTIE. Sa nu credeti ca vorbesc tampenii, un raport al ONU spunea, referitor la mai multe tari din lume, ca o diminuare cu 1% a coruptiei rezulta in cresterea PIB-ului de tara cu undeva intre 2 si 4%. Oameni buni, noi aveam o prognoza de crestere cu 1% la inceputul anului, procent care ne-a fost scazut la 0,5% dupa estimarile din octombrie! Ar trebui sa merg mai departe ca sa explic acest fenomen de care suntem constienti, dar il neglijam constant.

Cum se face ca cei mai bogati baroni locali sunt chiar cei care conduc cele mai sarace judete? Este doar intamplator? Sa o credeti voi! Va mai pun o intrebare, cum este posibil ca un ministru care are un salariu de circa 6000 de lei sa plateasca o rata la creditul sau de 800000 de euro de peste 4000 de euro (peste 18000 de lei), cand nu are afaceri sau partenerul de viata nu lucreaza? Mai departe, am vorbit de judete, dar comparatia poate fi extinsa la nivel national, cum va explicati ca Romania este una dintre cele mai sarace tari din UE, dar are politicienii printre cei mai bogati?

Ar trebui pe scurt sa va explic cum functioneaza aceasta coruptie, desi ar fi nevoie de un tratat de sute de pagini pentru asta. Voi face doar o scurta prezentare, o foarte sintetica trecere in revista printr-un singur exemplu, dar care poate fi generalizat la intreaga situatie din tara. Intr-un judet se aproba ideea de a reabilita o sosea. Se prezinta la licitatie mai multe firme, fiecare cu oferta sa.

Iese castigatoare o firma agreata, care are informatii din interior referitoare la cum au licitat celelalte firme. Se incheie contractul care prevede o clauza speciala conform careia se poate modifica pe parcurs devizul lucrarii pana la un anumit procent, de exemplu 50%. Desigur ca la final lucrarea este mult mai scumpa celelalte oferte initiale, dar asta nu mai conteaza, lucrarea este finalizata si contractorul isi ia banii.

Dar, el va trebui sa-i multumeasca pe cei care l-au favorizat sa castige contractul si care i-au permis sa umfle devizul lucrarii si sa nu dea garantii pentru executia ei, deoarece peste un an va fi platit sa repare ce a facut de mantuiala. De unde, din bugetul local, sau din cel al ministerului, indiferent, din banii nostri de taxe si impozite.

Toata lumea e fericita, cel care a organizat licitatia fiindca si-a luat spaga, firma executanta deoarece a facut o afacere beton din care a ramas cu o gramada de bani dupa ce a platit spaga, electoratul fiindca are o sosea proasta care la anul va trebui reparata tot din banii publici.

Raman doar fraierii care platesc, adica noi, dar de bucurie ii votam tot pe aceiasi spagari ca sa faca pe viitor acelasi lucru. Sa ne mai miram ca avem cele mai proaste si cele mai scumpe sosele si autostrazi din Europa? Sa ne mai miram ca UE ne-a blocat unele fonduri din aceste motive? Deoarece daca noua nu ne pasa ce se intampla cu banii nostri din taxe si impozite, Uniunii Europene uite ca ii pasa! Si ne taxeaza pentru asta.

Scopul politicienilor nostri

Am stabilit deja ca politicienii nostri sunt printre cei mai bogati din UE, si poate astfel se poate explica saracia tarii noastre, deoarece politicienii nostri sunt in mare parte lucratori la stat, bugetari, si totusi au averi de milioane de euro, desi veniturile lor declarate sunt mult sub media europeana a veniturilor bugetare. Un angajat de la o companie de stat, care are salariul minim pe economie, poate fi nemultumit, dar ce face el sa schimbe asta? Nimic, tace si inghite, deoarece isi pazeste locul de munca, slab platit, asa cum este.

Culmea este ca il sustine pe baron de teama sa nu piarda si acest loc de munca amarat. Desi, daca baronul ar intra dupa cum merita in puscarie, el ar avea sansa de a fi promovat pe baza de meritocratie sau ar putea sa aiba un venit simtitor majorat tocmai datorita diminuarii coruptiei la acest nivel.

Bine, asta e situatia actuala, o stim si o simtim pe propria piele. Dar, totusi, ce ii mana in lupta pe politicienii nostri? De ce se zbat acum mai abitir decat acum zece ani?

Frati romani, raspunsul este simplu. Ei au o motivatie suprema, este ultima lor sansa! Sansa de a scapa de ceea ce merita o mare parte dintre ei, si aici ma refer direct la ceea ce i-ar astepta pe o mare parte dintre ei: PUSCARIA! Sau inchisoarea, spuneti-o cum credeti.

S-a petrecut in ultimii ani ceva de necrezut cu putini ani in urma. Fosti ministri, chiar un fost prim ministru, personaje intangibile la vremea lor, au ajuns dupa gratii. Credeti ca celor asemenea lor, baronilor sau imbogatitilor statului le convine asa ceva? Sa luam un exemplu, ati castigat la loterie, va umpleti de bani, va distrati si obisnuiti cu un stil de viata. Faceti croaziere prin tari exotice, va permiteti orice, cele mai fine mancaruri, cazinouri, localuri etc. Sunteti in culmea fericirii, totul va este permis.

Dar la un moment dat apare un ins care va bate pe umar si va spune ca a fost o greseala, nu dumneavoastra sunteti castigator, si va trebui sa dati toti banii cheltuiti inapoi. Si inca rapid. Ce ati face atunci? Nu v-ati agata de toti avocatii din lume ca sa nu pierdeti? Nu ati face orice ca sa va pastrati averea si statutul? Ei bine, cam asa se comporta politicienii nostri.

Ar fi in stare de orice, ma repet, de ORICE, ca sa nu-si piarda averea si imunitatea. Imunitatea in fata legilor, imunitatea in fata poporului care i-a trimis in functii. Asa se explica zidul care il creeaza in parlament impotriva justitiei, un scut impotriva procurorilor care ar fi in drept sa ii inhate cand au toate probele.

Si atunci au o strategie foarte clara si eficienta pana acum: ascunderea dupa imunitatea parlamentara. Te protejeaza atat individual, dar si colectiv. Adica, daca unul are ghinionul sa fie prins cu mata-n sac, ceilalti fac zid in jurul lui refuzand sa-i lase pe procurori sa-l salte, deoarece mai incolo ar putea veni randul lor. Chiar si acum, in parlament se afla senatori si deputati declarati incompatibili sau asteptati de procurori la usa, dar tinuti in brate de colegii lor.

Cum ii ajutam noi

Dar ca sa acceada in parlament si sa se mentina acolo la adapost de mana justitiei au avut si au nevoie de votul nostru, al electoratului. Si orice electorat matur, ca si cel occidental, obisnuit cu exercitiul democratic practicat de generatii, i-ar sanctiona scurt pe astfel de politicieni trimitandu-i la lada de gunoi a politicii si pe majoritatea dupa gratii. Dar la noi este situatia diferita, noi si sistemul electoral ii favorizam tocmai pe acestia.

Cum asa? Sa luam mai intai grupul preferat de catre politicieni, care ajunge pe zi ce trece, pe ciclu electoral ce trece, grupul dominant de alegatori: ignorantii, sau numiti cu eleganta de sociologii occidentali cu acronimul LIV (de la Low Informed Voters), alegatori putin informati. In aceasta categorie intra ca majoritari cei care i-am descris mai amanuntit in articolul Greaua mostenire, ii cunosteti:

„…alegatorul celalalt, prea prost, prea ignorant, prea nepasator, prea manipulat, prea corupt de zece lei sau un rand de bautura. Si tot din aceste motive nu gandeste mai departe, ba chiar ii dusmaneste pe cei care o fac.

„Ramane apoi marea masa a trudnicilor, a caror viata se reduce la munca si la hrana, intr-un ciclu etern si ale caror constiinte nu se ridica mai sus de blidul de mancare de dinaintea nasului. Sunt atat de apasati si dresati in apasarea spre pamant, ca nu pot, nu gandesc si nu vor sa priveasca mai departe. Li-s ochii atrofiati ca ai sobolilor de sub pamant. Urasc pe oricine vrea sa-i scoata din existenta lor de sclavi. Cu ei face orice stapanire ce vrea. In primul rand sa gandeasca in locul lor.

E ceea ce Ghita spunea despre ei: “Daca ar iesi porunca ca o jumatate de sat sa izgoneasca pe cealalta, s-ar executa supusi”. Unii ar face-o chiar cu pasiune. Daca li s-ar cere sa stea sa se taie lemne pe ei si asta ar suporta-o, avand drept scuza ca “daca a venit lejea asta”… Acestia erau ceea ce regimul comunist dorea si, in buna parte, a si reusit sa faca din intregul popor roman.”

Asta nu spunea oricine, ci chiar Ion Gavrila Ogoranu in memoriile sale, Brazii se frang, dar nu se indoiesc.

Cred ca ii recunoasteti, sunt candidatii ideali la votul pe zece lei sau o bautura. De ei au nevoie politicienii cel mai mult, ei sunt aceia care ii pun si ii mentin in scaun.”

Pe acestia ii stim, alaturi de ei mai sunt cei neinformati pur si simplu, dar totusi voteaza dupa simpatii sau antipatii, ca asa a zis X sau Y, fara sa stie de partid sau alianta, nu stiu nici daca voteaza liste sau candidati, nici nu stiu cine candideaza in colegiul lor.

Aceasta categorie devenita deja majoritara in tara noastra este preferata si favorizata de catre politicienii, spre ei se adreseaza campaniile electorale cu mici si bere, de ei se lipesc cel mai bine promisiunile de genul „o sa marim…” fara sa spuna cu cat si de unde resurse.

Este normal, acesti LIV habar nu au de economie ca sa poata pricepe de unde vin si unde merg banii in economie, pentru ei buget este un termen total abstract, fara vreun inteles palpabil.

De aceea ei sunt si obiectivul strategic pe termen lung al politicienilor, in interesul acestora de a-si pastra si spori acest electorat. Si asta se face pe baze stiintifice. Psihologul american Abraham Maslow a ierarhizat la mijlocul secolului trecut nevoile umane sub forma unei piramide care ii poarta numele.

Aceasta piramida ilustreaza sub forma de trepte nevoile omului, incepand cu cele de baza care sunt cele fiziologice. Atat timp cat nu-i sunt satisfacute nevoile de pe prima treapta, respectiv cele de hrana si adapost, omul nu poate trece in a doua treapta, a nevoilor de stabilitate, apoi dupa satisfacerea acestora poate trece in a treia etc. Ei bine, abia catre mijlocul piramidei omul incepe sa se intereseze de apartenenta sa la un grup, cu aspiratii specifice.

Vedem si prin exemplele cotidiene, copiii care nu au ce manca si imbraca nu se pot gandi la scoala, de exemplu. Cand esti flamand si fara adapost nu te interesezi de perspectivele integrarii europene, ci de unde sa faci rost de mancare si unde vei dormi la noapte. Nu te intereseaza dezbaterile electorale, vei vota candidatul care iti da ceva de mancare sau zece lei, nici nu ai alte pretentii.

Oamenii aflati pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow sunt usor de multumit, ei au asteptari modeste si de moment, pe cand oamenii aflati pe treptele superioare sunt pretentiosi, discuta programe care sa aiba efect asupra comunitatii din care fac parte, pun intrebari stanjenitoare, sunt educati si cunosc ceva economie, nu prea pot fi dusi usor cu presul.

Aici e secretul, politicienii ii prefera si cultiva pe cei aflati pe treapta de jos din aceleasi motive.

Acestia il vor vota chiar daca este hot, corupt, bagat in matrapazlacuri si asociat cu personaje dubioase. ANI sau DNA sunt notiuni necunoscute pentru acesti oameni, la locale au votat un primar aflat in inchisoare, pe 9 decembrie s-ar putea sa voteze doi deputati pe cale de a intra in arest preventiv.

Ori, aceasta categorie a devenit dominanta in peisajul electoral, spre bucuria politicienilor. A crescut nu numai datorita lor (nu cred ca intamplator educatia si sanatatea sunt cele mai neglijate faptic, nu declarativ).

Dar numai politicienii sunt vinovati de aceasta situatie? Nu, nu este asa, oricat ne-ar place noua sa ne lamentam si sa dam vina numai pe ei. Nu, e si vina noastra, marea noastra vina. Alegatorii aflati pe treptele superioare ale piramidei lui Maslow sunt vinovati inca in doua directii principale.

In primul rand, prin neprezentarea lor, au permis marirea artificiala (pe langa cea naturala, numerica, explicata mai sus) a puterii de decizie a LIV, au ajuns sa poata sa reprezinte ca voturi exprimate un procent mai mare decat cel real, exact la fel cum ungurii au mai multe mandate in parlament decat procentul lor din populatie, tocmai datorita neprezentarii romanilor la vot fata de populatia maghiara.

In al doilea rand, sunt vinovati prin faptul ca nu au incercat, prin alegeri, sa elimine personajele corupte, alegand de fiecare data alternativa, chiar daca era reprezentata de raul mai mic. Din rau mai mic in rau mai mic, am fi avut un rau semnificativ mai mic.

Dar nefacand asta, am incurajat politicienii sa-si puna in fata candidati tot mai dubiosi, chiar penali, pe motiv ca oricum vor fi votati chiar de acesti LIV, din moment ce votantii inteligenti, cu discernamant, oricum nu se prezinta la vot.

Exista doua posibilitati sa schimbi clasa politica, una rapida, prin lovitura de stat sau revolutie care implica si violenta; si alta mai lenta, de durata, prin mijloace democratice, respectiv prin vot. Este alegerea noastra, dar de multe ori calea rapida si violenta poate duce in cu totul alte directii, inclusiv catre regimuri totalitare. Ne ramane la indemana calea prin vot, vot cantarit si analizat, comparand candidatii.

Am dezbatut si analizat in articolul Greaua mostenire motivatiile celor educati care nu se duc la vot. Le-am luat pe rand si le-am analizat pe scurt, iar unora le-am dat dreptate.

Dar daca este mai comod sa stam si sa ne lamentam, desi am putea cu votul nostru sa primenim cat de cat clasa politica, sau sa incepem sa o facem, atunci sa nu ne miram ce tara vom avea si in viitor. Atunci tot mai multi vom putea spune ca avem o tara „de rahat”, dar copiii nostri ne vor arata cu degetul si ne vor intreba: cine este de vina? N-as vrea sa fiu in postura celor care vor trebui sa raspunda.

Sursa: Cristian Negrea via Ziaristi Online

Foto: Mihai Tuburlai

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]