Interviu de Florin But
In „Gaina fara bilet”, volum lansat in primavara la Targul de carte Bookfest, Ion Cristoiu si-a probat recunoscutele calitaţi de degustator al ironiei in proza. Odata cu noul volum, scriitorul se intoarce la vechea dragoste, jurnalismul. „O lovitura de stat prost mascata” – care va fi lansata sambata, la ora 13.00, la Targul de carte “Gaudeamus” – poate fi numita o carte a intoarcerii in timp, a nostalgiei dupa perioada imediat urmatoare revoluţiei din decembrie 1989, cand evenimentele politice s-au succedat cu o repeziciune care nu putea fi surprinsa decat de un condei curajos si atent la orice transformare, fie ea politica, economica, sociala sau de alta natura. In paginile ei, cititorul va regasi perioada postdecembrista, cand soluţiile alese de conducerea de atunci, in frunte cu fostul presedinte Ion Iliescu, au influenţat negativ viitorul ţarii prin pseudoreformele democratice pe care a ales sa le puna in practica. Cartea cuprinde editorialele jurnalistului din perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991, si este un preambul la un al doilea volum, care va cuprinde perioada octombrie 1991 – octombrie 1992.

Domnule Cristoiu, cat de mult si in ce fel s-a schimbat Romania faţa de perioada 1990 – 1991?

Faţa de anii respectivi, Romania s-a schimbat numai la suprafaţa. Eu ma ocup in carte de perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991. Temeliile Romaniei postdecembriste au fost puse intre 1990 si 1992, iar aceste temelii au fost strambe. Echipa perestroikista venita la putere cu Ion Iliescu a procedat cam in felul urmator: s-au intrebat ce inseamna democraţia? Democraţie inseamna ONG-uri, partide politice si justiţie independenta. Si atunci au creat si ei justiţie independenta, care de fapt nu era independenta pentru ca includea fosti nomenclaturisti. Ca partide, s-au creat 230 pana in octombrie 1991, iar in toate aceste partide erau tot oamenii lor. Pana si ONG-urile erau politizate.

Cum se facea meseria de ziarist in anii aceia de dupa revoluţie? E diferita faţa de ceea ce facem astazi?

Daca ar trebui sa-mi scriu memoriile, as spune ca se facea in condiţii materiale sarace, condiţii care erau insa contracarate stralucit de talent si entuziasm. „Expres”, de exemplu, isi avea redacţia unde fusese biroul comitetului de partid al tipografiei Informaţia. La „ZigZag Magazin”, unde am fost director, toata redacţia era intr-o singura camera. Aceasta publicaţie avea un tiraj de 700.000. A fost revista cu care ma mandresc cel mai mult, mai mult decat cu „Expres Magazin“.

Despre Ion Iliescu, cum va raportaţi in vremurile acelea la el si cum vi se pare astazi?

Recitindu-mi editorialele din acea perioada, constat ca blestemul Romaniei postdecembriste este Ion Iliescu. Editorialele mele urmareau batalia din interiorul puterii, al FSN, dintre echipa reformista a lui Petre Roman, guvernamentala, si echipa conservatoare, perestroikista, a lui Ion Iliescu. Se vede din aceste editoriale ca in decembrie 1989 a avut loc o lovitura de stat data de Moscova pentru inlocuirea fostului secretar general al partidului cu unul nou, care era Ion Iliescu. In cadrul echipei venite in decembrie prin lovitura de stat, treptat, treptat se degaja echipa Petre Roman, care ajunge la concluzia ca trebuie sa fie anticomunista si ca trebuie sa fie chiar democratica. Numai ca aceasta echipa, care e asemanatoare PDL-ului de azi si lui Traian Basescu, in sensul ca voia sa faca reforme, dar nu avea instrumentele, nu putea sa administreze reforma. Trece asadar la reforme tipice economiei de piaţa, dar toate aceste reforme erau facute pulbere de structurile feseniste in frunte cu Ion Iliescu. Fostul presedinte a dus o politica tipica personalitaţii sale. In loc sa-si asume, impreuna cu Petre Roman, riscurile reformei, el pluteste un timp in ambiguitate, apoi trece hotarat de partea echipei neocomuniste. Este, daca nu autorul, atunci complicele mineriadei din septembrie 1991, lovitura de stat prost mascata care duce la inlaturarea Guvernului Roman si, cu acest prilej, la intoarcerea Romaniei cu 50 de ani in urma.

Singurul raspunzator pentru acest regres este fostul presedinte?

Singurul raspunzator este oportunismul lui Ion Iliescu. Toata viaţa lui s-a straduit din rasputeri sa ramana la putere. Cea mai buna dovada este urmatorul fapt: in momentul cand, in ianuarie ’90, a vazut ca societatea romaneasca si Occidentul vor de la noua putere si altceva decat neocomunism, si ca exista o tendinţa si catre prabusirea comunismului, domnia sa, in calitate de comunist, pentru ca era comunist din 1948, trebuia sa demisioneze, sa spuna ca nu este de acord ca sub presedinţia sa ţara sa devina capitalista. Asta daca era un comunist autentic. Poate nu atat credinţele domniei sale sunt de vina, ci aceasta nevoie a domniei sale de a ramane cu orice preţ la putere. Ce e mai grav insa e faptul ca Ion Iliescu a introdus in politica romaneasca luarea deciziilor si ducerea bataliei politice in boscheţi.

Aţi anticipat felul de a fi al domnului Iliescu?

Da. A preferat aceasta aparenţa, in care Iliescu era impotriva lui Roman, dar nu spunea faţis. Lucra prin intermediul altora, or, acest gen de politica a fost catastrofal pentru Romania.

Pentru jurnalistul Ion Cristoiu a fost, asa cum spuneţi in deschiderea carţii, „o epoca interesanta”.

Da, pai, gandiţi-va ca romanii, care timp de 50 de ani vazusera slava, cantari in presa la adresa partidului si a lui Nicolae Ceausescu, vedeau acum atacuri foarte dure in presa. Romanii se confruntau si cu enigme de nedezlegat, si am incercat sa contribui la dezlegarea lor. Daca a fost sau nu a fost lovitura de stat, cine se afla in spatele mineriadelor etc. Si aceasta mi-a dat posibilitatea si, in general, jurnalistilor, sa traim niste evenimente pe care dvs. n-o sa le mai traiţi. Din nefericire pentru jurnalisti, visul lor este sa fie lovituri de stat, revoluţii, rascoale, dar nu se mai poate. Romania este in UE si in NATO si aceasta fixare in doua structuri occidentale nu mai creeaza posibilitatea unor fenomene sociale imprevizibile.

Romanii de azi s-au desteptat, spre deosebire de cei din anii ’90?

Nu, romanii sunt foarte usor de manipulat. Daca atunci, in decembrie, cu fenomenul terorist sau, mai apoi, cu mineriadele, probabil ca se pot explica prostia, naivitatea poporului roman prin faptul ca nu cunostea mecanismele diversioniste ale democraţiei, intrebarea este de ce si acum cad in capcane? Cad pentru ca romanii reprezinta un popor isteric, un popor care se aprinde repede, usor de manipulat. Este usor de creat o presiune isterica a opiniei publice pe fondul careia se iau decizii de ultim moment, iar dupa asta romanii uita.

Se intrezareste acum perspectiva unor adevarate reforme?

Nu. Aceasta carte trebuie citita pentru ca nu putem inţelege dezastrul reformelor de azi decat citind despre dezastrul reformelor de atunci. Pentru a putea lua bani de la FMI, a trebuit sa se faca reforme, dar aceste reforme nu au fost bine administrate, adica Petre Roman, ca si Traian Basescu, a prezentat reformele si a lasat impresia ca sunt produsul voinţei sale si nu al necesitaţilor. Guvernul de atunci, ca si Guvernul Boc de acum, nu le-a administrat bine. Niste masuri de austeritate prost administrate sunt mai rele decat daca nu le faci.

Inseamna ca nu avem nicio sansa, ne invartim intr-un cerc vicios…

O sa vedeţi ca FSN-ul de atunci seamana uluitor cu PDL-ul de acum. FSN castigase alegerile nu cu un program de dreapta. PDL, sa fim clari, nu a castigat nici el alegerile din 2008 cu un program de dreapta, ci tot cu un program de stanga. In momentul de faţa trebuie sa avem un adevarat partid de dreapta in Romania. La noi veţi descoperi ca, exceptandu-l pe Traian Basescu, toţi ceilalţi lideri PDL nu au curaj sa susţina un program de dreapta, si atunci asta se vede. Se observa ca ei fac aceste reforme asa cum le-a facut FSN sub conducerea lui Petre Roman. Se vede lipsa de fermitate, pentru ca ei nu cred in aceste reforme. Asa cum Ion Iliescu din 1990 pana in 1996 nu credea in reforme capitaliste, pentru ca el era comunist in adancul sufletului, acesti tipi sunt si ei la randul lor oameni de stanga in adancul sufletelor lor. Reforme de dreapta nu pot fi facute decat de niste politicieni care cred in reformele de dreapta.

Pregatiţi un al doilea volum? Cand o sa apara?

Va fi un al doilea volum care va cuprinde perioada octombrie 1991 – octombrie 1992, cand se formeaza Guvernul Vacaroiu si nu se mai intampla nimic interesant. Cine va citi va observa ca in octombrie 1992 se termina cu nelinistile mele. Aceste editoriale sunt si o fisa de temperatura a jurnalistului Ion Cristoiu. Veţi vedea in ele si nelinistile lui. Trebuie inţelese, deoarece eram un om care nu putea ghici ce va fi in viitor. E usor sa vii acum si sa spui: „Dar stai puţin, ca te inselai, pentru ca erai nelinistit atunci!” Daca ma intrebaţi care este viitorul, eu nu cred, ca om sceptic, in istoria care curge linistit.

Ce conţine „fisa de temperatura” a jurnalistului Ion Cristoiu din anii ’90?

Aceasta credinţa ca in orice moment istoria nu este, sa spunem, o autostrada pe care poţi sa mergi in viteza, deoarece nu stii niciodata ce te-asteapta, fiind, de fapt, o poteca cu haţisuri. Pe de alta parte, trebuie sa va marturisesc ca, recitindu-mi editorialele, constat ca scriam mult mai bine decat acum. Este constatarea care ma intristeaza cel mai mult. Scriam mai bine, eram mai tanar, eram mai entuziast si era pentru prima data cand faceam comentariu politic.

Sursa: Ring, Victor Roncea

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]