Prenumele Adrian provine din latinul Hadrianus care isi are originea in cuvantul grecesc “άδρος”, cuvant care inseamna curajos, bogat sau maret. Cuvantul Copil denota inocenta, puritate, fericirea infantila obtinuta prin iubirea narcisica. Minune – cuvant asociat mai ales religiilor, spiritismului, misticismului, fapte incredibile realizate prin metode inexplicabile rational, aici se apeleaza la cuvantul de spirit si inlaturarea ratiunii Idealului Eu-lui spre acces direct la dorintele pulsionale ale Inconstientului. Eul joaca aici un rol minimalizat ca rezultat al supunerii in fata Idealului Eu-lui devenit acum exterior, cu alte cuvinte a divinitatii. Asa sunt zilele mele – Adrian ne descrie felul in care aparatul sau psihic gestioneaza pulsiunile libidinale. Ne ofera un preludiu la ceea ce urmeaza sa ne comunice in piesa sa.

Atunci cand sunt necajit
Ma opresc si plang in vis
Ghinionu’ il port cu mine
Nu stiu cand ii rau sau bine

Atunci cand sunt necajit – Adrian ne descrie o psihonevroza. Probabil descrie un proces final dintr-un mecanism de aparare psihica, proces care incepe cu doliul, se continua cu melancolia si se stinge in manie obsesionala, asta daca nu exista o trauma extrem de mare astfel incat sa se recurga la refulare. Travaliul psihic se pare ca are un inceput tragic, plecand din start de pe o pozitie de inferioritate in opozitie cu exigentele exterioare. Biruirea exigentelor exterioare pare futila la acest moment.

Ma opresc si plang in vis – Adrian ne ofera o perspectiva asupra Inconstientului sau, Inconstient, dupa cum se vede, nesatisfacut, tensionat, libidoului sau ii lipseste acum obiectul placerii exterior, in aceasta faza, mecanismele de aparare isi intra in rol pentru a sublima pulsiunile Inconstientului. Aici, daca Adrian nu are grija, poate ajunge la o introiectie a Eu-lui obiectal in Eul propriu si poate ajunge extrem de usor intr-o nevroza obsesionala grava, chiar schizofrenie.

Dupa cum se stie, fantezia obiectului pierdut, impreuna cu urmele mnezice infantile realizeaza o sinergie care duce la realizarea imaginii urmatorului obiect al placerii exterior asupra caruia o sa fie indreptate toate pulsiunile cu efect de satisfacere. Obiect care trebuie sa corespunda intr-o cat mai mare masura cu exigentele Idealului Eu-lui si ale Eu-lui momentan anesteziat si deconectat de la realitate, introiectat si intr-o regrestie spre starile autoerotice, narcisice infantile.

Plansul si opritul in vis simbolizeaza nevoia de curatire si purificare a lui Adi. Purificarea prin apa care se scurge din corpul interpretului simbolizeaza ratele alarmante la care au ajuns tensiunile sale si dimensiunile de necotrolat ale pulsiunilor libidinale ale pacientului. Adrian se afla intr-o stare extrem de tensionata, o stare careia, viata sa psihica in perspectiva Inconstientului are nevoie de purificare si stagnare, echilibru prin faptul ca, Adrian ne comunica direct faptul ca el se opreste si plange, nevoia de echilibru si stabilitate este extrem de clar exprimata aici.

Ghinionu’ il port cu mine – Adrian descrie aici extrem de limpede un Eu incapabil de a face fata lumii exterioare. Starea de regresie a Eu-lui la un nivel de dezvoltare infantil ne arata neputinta constiintei interpretului de a solutiona tranzactiile cu lumea exterioara si incapacitatea sa de a detensiona libidoul. Visele fiind singurele stari care ii aduc satisfactie libidinala, Adrian se pare ca se zbate intr-o psihonevroza.

Asocierea cuvantului ghinion cu starea sa psihica actuala nu ne indica decat un fapt, anume, tensiunile psihice ale interpretului au ajuns la puncte de fierbere critice si incearca sa realizeze un preludiu spre un transfer al pulsiunilor intr-un obiect exterior. Incearca sa ne comunice inconstient faptul ca are nevoie de un transfer. Faptul ca ghinionu` il poarta cu el este o clarificare in plus vis-a-vis de concluzia noastra in legatura cu nevoia de transfer.

Adrian ne comunica inconstient faptul ca, ghinionul sau este tot timpul alaturi de el si poate, in orice moment sa fie transferat spre un obiect exterior. Adrian ofera inconstient aici o perspectiva asupra unei vulnerabilitati critice a psihicului sau, nevoia de transfer. Astfel, in urma unui astfel de transfer interpretul nostru ar putea sa isi satisfaca nevoile sale (pulsiunile, tensiunea libidinala). Dar lucrurile, dupa cum vom constata in versurile urmatoare nu ofera un destin prea usor travaliului psihic al pacientului nostru.

Nu stiu cand ii rau sau bine – Adrian adauga inca putina culoare imaginii Eu-lui sau aflat acum intre ciocan si nicovala, cu alte cuvinte, Eul sau se afla acum intr-o stare psihonevrotica, el fiind « certat » de Idealul Eu-lui pe de-o parte si pe de alta parte consumand energii incredibile (rezistente) pentru lupta pulsionala, nepermitand libidoului sa iasa in exterior acum fiind in lipsa unui obiect de investire, introiectia isi joaca aici rolul introiectand obiectul placerii pierdut in Eul propriu si mustrandu-l in lumea interioara.

Faptul ca Adrian nu constientizeaza starile de bine sau de rau din viata sa psihica dezvaluie inca o vulnerabilitate in viata sa psihica, pe langa nevoia critica a interpretului nostru de gasire a unui obiect asupra caruia sa canalizeze (prin transfer) o parte din energia sa libidinala, Adrian ofera gratuit o a doua vulnerabilitate, decizia, el nu este capabil de actiunea de a lua decizii, deciziile sale sunt luate momentan din punct de vedere economic (placere/neplacere, evita cu orice pret neplacerea si obtinerea placerii ocupa un loc secund, acest fapt se deduce foarte usor din masurarea nivelului energiilor libidinale nesatisfacute, nedetensionate).

Astfel, in cele doua versuri, Adrian ne comunica nevoile sale: 1. Nevoia de a gasi un obiect in care sa isi canalizeze libidoul aflat intr-o tensiune extrem de mare 2. Obiectul respectiv ales nu in functie de principiul placerii ci in functie de acela al realitatii (nu cauta placerea ci evita neplacerea) trebuie sa poata decide pentru el, capacitatea aceasta fiindu-i suspendata momentan lui Adrian.

Imi pare rau c-am imbatranit
Si anii mi s-au dus
Dar toata lumea m-a barfit
O vorba buna nu mi-au spus

Imi pare rau c-am imbatranit – Adrian, care traieste acum zbuciumul psihonevrozei mai scoate uneori antenele in lumea exterioara si constientizeaza felul in care Eul sau e dezvoltat, in mare neconcordanta cu exigentele exterioare. Se pare ca in aceasta afirmatie, Adrian regreta timpul pierdut in urma satisfacerilor pulsionale, timp in care Adrian nu a reusit sa isi educe Eul si sa evolueze la un nou stadiu in relatia lumilor interioare si exterioare.

Mirajul lumii exterioare a fost mult prea tentant pentru Adi; astfel, Adi regreta acum timpul pierdut urmarind acest miraj care acum a disparut si, inconstientul este constient acum ca in timpul petrecut urmarind mirajul satisfacerilor libidinale rezistentele Eu-lui sau au fost slabite extrem de mult. Reconstruirea acestor rezistente inca nu se stie daca mai este in puterile lui Adrian datorita imbatranirii premature, dupa cum spune versul.

Si anii mi s-au dus – Dupa cum am scris si mai sus, Adrian accentueaza din nou faptul ca Eul sau este in acest moment incapabil de o relatie detensionata atat pe plan interior cat si exterior. Constientizeaza neputinta Eu-lui sau intr-o relatie interior/exterior extrem de violenta prin care probabil a trecut. Anii care au trecut simbolizeaza faptul ca Adrian constientizeaza totusi realitatea, nu e inca retras intr-o nevroza. Verificarea realitatii isi joaca inca rolul in viata psihica a lui Adi.

Totusi, acum, Adrian trebuie sa isi gaseasca puterea de biruinta asupra situatiei in care se afla in momentul actual. Anii pierduti, un Eu incapabil sa gestioneze relatia cu lumea exterioara, relatie de care depinte in totalmente detensionarea sa libidinala, cu alte cuvinte, lumea sa psihica se formeaza, evolueaza si se ghideaza dupa acest principiu. Satisfacerea sau nesatisfacerea dorintelor lumii exterioare este un element crucial in satisfacatia proprie, luand in cosiderare aici factorul economic din viata psihica: placere/neplacere, Adrian trebuie sa isi indrepte greselile si omisiunile realizate in viata sa psihica anterioara despre care ne vorbeste prin sintagma: si anii mi s-au dus.

Dar toata lumea m-a barfit – Aici, Adrian frapeaza prin constientizarea oarecum enigmatica a relatiei sale cu lumea exterioara din moment ce Eul sau a suferit o introiectie a obiectului placerii exterior. Totusi, aici ajungem sa clarificam diagnosticul de psihonevroza pus interpretului. Relatiile sale cu lumea exterioara sunt descrise drept lupte continue cu alte obiecte exterioare mult mai puternice decat el, oarecum aceste obiecte, fiind idealizate.

Totusi, aici se poate vedea mecanismul inversiunii folosit de Adrian, cu alte cuvinte, nu lumea exterioara este rea ci Eul sau este incapabil sa gestioneze relatiile cu ea. Inversiunea aceasta are rolul de victimizare si minimalizare a pierderilor suferite de Eul propriu ca imagine si, in plus, are loc un proces economic de relatie placere/neplacere in care Adrian este scutit de neplacerea mustrarii din partea Idealului Eu-lui dand vina pe lumea exterioara asupra careia el nu are control sau, cel putin nu cunoaste inca metode de control sau, altfel, a scapat lumea exterioara de sub control. Cu aceasta sintagma, Adrian ne descrie pentru prima data felul in care el vede lumea exterioara in adevaratul ei sens.

Ostilitatea fata de el exercitata de lumea exterioara il face intr-o prima instanta o victima a exigentelor exterioare.

O vorba buna nu mi-au spus – Adrian accentueaza din nou tabloul care descrie perceptia lumii exterioare. Eul sau cu extrem de multe probleme economice (de ordinul relatiilor placere/neplacere) este acum, mult mai clar ca in ultima afirmatie(vers) ilustrat drept victima a lumii exterioare, cu alte cuvinte, cum am scris si mai sus, realitatea este total alta, inversiunea ca mecanism de aparare a aparatului psihic a jucat un rol crucial in boala interpretului. Din nou, vedem ca, prin inversiune nu lumea exterioara este problema ci Eul propriu iar ca proces economic, inversiunea este cea mai buna investitie psihica in care se poate retrage activitatea psihica.

Asteptarile din partea lumii exterioare sunt exprimate aici ca fiind doar niste iluzii proprii ale lui Adrian, lumea exterioara fiind extrem de inflexibila pentru el. Vorbele bune, cu alte cuvinte, laudele pe care Adrian le asteapta in viata sa psihica interioara dinspre exterior nu au fost oferite la nivelul asteptarilor sale astfel, Adrian fiind dezamagit pana in adancurile abisului inconstientului sau de lumea exterioara.

Adrian ne mai comunica aici inca odata tensiunea libidinala care il apasa si il impinge spre niste campuri de lupta noi, lupte prin care Adrian trebuie sa obtina o detensionare libidinala. Cumva, acest vers reprezinta scanteia care aprinde focul grandomaniei lui Adrian. Altfel, Adrian introiecteaza in el toata ostilitatea lumii, ostilitate primita in locul intelegerii, ostilitate pe care Adrian o introiecteaza si o proiecteaza apoi asupra lumii exterioare care nu da ca rezultat decat o stare de grandomanie excesiva.

Refren:
Asa sunt zilele mele
Una buna, zece rele
Nu da Doamne cineva
Sa ma scape de lumea rea
Asa sunt zilele mele
Una buna, zece rele
Nu da Doamne cineva
Sa ma scape de lumea rea

Asa sunt zilele mele – In contextul in care se desfasoara aceasta afirmatie, Adrian ne comunica partea nevrozei obsesionale a bolii sale. Evenimentele descrise mai sus se repteta in mod obsesional in viata psihica a interpretului, lumea exterioara care, dupa cum am amintit si mai sus joaca un rol de ideal si a suferit o inversiune ca mecanism de aparare il tensioneaza extrem de mult pe interpret, rolul obiectelor placerii exterioare este aproape nul, Adrian fiind privat de obiectul placerii exterior se refugiaza in psihonevroza sa care ii ofera pana acum o inversiune, o nevroza obsesionala, o proiectie si o introiectie.

Una buna, zece rele – Aici, Adrian descrie din punct de vedere economic situatia in care se afla din punct de vedere psihic, tensiunile libidinale coplesind viata psihica a interpretului. Sanatatea aparatului psihic al interpretului devine aproape critica.

Nu da Doamne cineva – Aici interpretului nostru ii revine nostalgia tatalui primordial, regresia la etapa infantila este extrem de bine descrisa, nevoia sa de aparare din partea cuiva mai puternic, nevoia de afiliere la ceva maret, la o ideologie sau ideal este descrisa aici. Adrian, aflat acum la capatul puterilor rezistentelor sale psihice apeleaza la un transfer al pulsiunilor asupra unui obiect exterior. Idealul Eu-lui sau devine acum entitatea exterioara in care el isi face transferul, entitatea respectiva preluand asupra ei toata puterea pulsionala care il sufoca pe Adrian.

Astfel, entitatea aleasa, ca obiect de transfer, de investitie libidinala fie ca este ea un zeu, un obiect vazut sau nevazut, preia o parte din nevroza lui Adrian pentru a oferi inca o gura de aer interpretului aflat in zbuciumul psihonevrozei sale.

Sa ma scape de lumea rea – Continuand ideea din ultimul vers, Adrian face o jonglare si asociere cu versurile analizate mai sus ‹ Dar toata lumea m-a barfit / O vorba buna nu mi-au spus ›. Aici Adrian isi gaseste scuza pentru orice vina ulterioara a sa in urma unui esec, prin transfer, toata vina o are acum entitatea aleasa, astea fiind spuse, putem lega aceasta interpretare de versurile ‹ Imi pare rau c-am imbatranit /Si anii mi s-au dus ›, versuri care, in paralel cu cele spuse mai sus putem spune acum ca scutesc si justifica in linii mari toata incapabilitatea Eu-lui interpretului de a gestiona economic relatiile interior/exterior.

Transferul libidinal fiind aproape complet acum, Adrian are in acest moment o detensionare libidinala prin tranferul asupra entitatii a Idealului Eu-lui, prin identificarea cu entitatea respectiva si prin stabilirea in linii si mai clare a terenului pe care se da lupta economica interioara a lui Adrian.

Ai, of lume rea
Blestemata esti
Of lume rea
De rau ma vorbesti
Of lume rea
Blestemata esti
Of lume rea
De rau ma vorbesti

Ai, of lume rea – Cu aceste afirmatii, Adrian incearca sa adauge un strat de culoare mai violenta tabloului lumii exterioare perceput de interpret. Lumea rea joaca din nou rolul de rezistenta a satisfacerii pulsionale. Acum, cu un mai mare elan, protejat oarecum prin detensionarea care a avut loc in urma transferului efectuat de Adrian intr-o entitate exterioara.

Adrian e tentat acum sa dea o si mai mare putere malefica lumii exterioare, din moment ce este protejat prin transfer. In urma acestei distorsionari a realitatii, la fel cum a realizat si inversiunea, interpretul vrea sa revendice o victorie si mai mare asupra lumii exterioare prin disproportionalitatea de forte (bineinteles fantasmagorica) implicate in lupta.

Blestemata esti – Aici Adrian incearca sa dea o tenta mult mai malefica realitatii cu care se confrunta, asta in urma transferului efectuat intr-o entitate exterioara care il protejeaza si nu numai, toata vina esecului si mustrarile sunt suportate de entitatea investita prin transfer, aceste procese fiind deviate de la momentul transferului de la Adrian.

Orice esec este suferit de entitate nu de Adrian. Aici, Adrian ne ilustreaza inca odata intr-un mod cat mai malefic si irational, agresiv, lumea exterioara care, plecata din perspectiva de acuzator a devenit acum acuzata. Sa mentionam faptul ca, am ajuns acum la momentul la care, cu cat este mai mare adversitatea lumii exterioare, cu atat mai dulce o sa fie victoria lui Adrian asupra ei.

Of lume rea – Din nou, Adrian se frapeaza dand o tenta malefica lumii exterioare care il priveaza in continuare de satisfacerea tensiunilor libidinale, detensionare care il poate readuce in armonia relativ normala a vietii psihice.

De rau ma vorbesti – Adrian face un transfer al propriei agresivitati asupra adversarilor care stau in fata satisfacerii pulsiunilor sale. Astfel, interpretul se afla intr-o pozitie destul de echilibrata in viata sa psihica. Fiind scapat acum prin primul transfer de capacitatea de mustrare a propriului Eu prin investirea libidinala intr-o entitate superioara care ii ofera posibilitatea unei anume autonomii, libertati si protectii si, in al doilea rand, Adrian face un transfer al propriei agresivitati printr-o proiectie a ei asupra lumii exterioare prin care se poate autodeclara un si mai mare invingator din moment ce a luptat cu atata indarjire asupra fortelor malefice care tin loc de rezistente exterioare a satisfacerii tensiunii libidinale.

Aceasta schimbare in clima vietii psihice a lui Adrian pare a fi momentul in care el decide sa lupte impotriva ei, face rechizita armelor si munitiei proprii si pleaca la lupta cu o extrem de mare indarjeala si agresivitate, sa nu uitam ca aceasta agresivitate este agresivitatea perceputa de Adrian a lumii exterioare care a fost introiectata si, dupa cum constatam acum este proiectata inapoi cu o indarjeala si mai mare distorsionand complet imaginea adversarului si transformand adversitatea intr-o serie de obiecte malefice.

Nimeni nu ma vede
Parca nu exist
De mine lumea se fereste
Si am sufletul trist
De necaz si de durere as striga la cer
Dar stau si sufar in tacere
Ca am inima de fier

Nimeni nu ma vede – Adrian isi exprima unele dorinte infantile de fuga din fata exigentelor exterioare prin inversiune (o dorinta care nu poate fi satisfacuta direct si fara mari pierderi economice de ordinul placere/neplacere sufera o inversiune, o palma primita este inversiunea unei palme date, o iesire violenta nefondata este inversiunea unor pulsiuni extrem de puternice care leaga subiectul de obiectul inversiunii). Contrastul dintre puterea dobandita de Adrian prin cele doua transferuri, inversiuni si proiectie apare aici frapant pentru noi, totusi, in urmatoarele randuri vom deslusi misterul ce inconjoara complicata viata psihica a interpretului.

Adrian spune ca nimeni nu il vede dar, dupa cum am descoperit mai sus el este acum protejat prin transfer de o entitate exterioara in care si-a investit libidoul, astfel, entitatea respectiva a luat rolul Idealului Eu-lui in aparatul psihic al interpretului. Oarecum, faptul ca nimeni nu il vede ii ofera o pozitie privilegiata fata de opozitie.

Parca nu exist – si in urmatorul vers « De mine lumea se fereste » – Adrian isi exprima clar prin inversiune invincibilitatea dobandita prin mecanismele de aparare folosite pana la acest moment, inversiune, transfer si proiectie, astfel, fiind imbatat de propria sa invincibilitate hotaraste sa introiecteze o parte a lumii exterioare care pare acum ca ofileste in fata puterniciei sale neomenesti. Prin grandomania sa ajunge chiar o fiinta fantastica nevazuta dar, totusi, de care lumea se fereste si ii simte prezenta.

Masochismul fiind inversiunea sadismului (sadism propriu indreptat impotriva propriei persoane) se manifesta in acest stadiu al bolii interpretului de manele. Masochismul fiind inversiunea sadismului este indreptat acum spre propria sa persoana care sufera acum de grandoare si splendoare, un sentiment care nu face parte din viata normala a interpretului nostru, ca urmare, toata rautatea exterioara este introiectata in Eul interpretului nostru pentru echilibrarea vietii psihice a interpretului si scutirea de o nevroza obsesionala cu caracter de atotputernicie si invincibilitate a interpretului.

Si am sufletul trist – Aici se vede clar succesul introiectiei si agresivitatii exterioare, masochism, din moment ce Adrian a atins limitele grandomaniei, sadismul a suferit o inversiune si a fost transformat in masochism, sadismul a fost intors impotriva propriei sale persoane (Eul propriu, constiinta interpretului). Astfel, pentru ca Adrian sa nu distruga in totalitate lumea exterioara prin puterile dobandite in urma transferurilor, introiectiilor si a proiectiei (cu alte cuvinte sa nu devina schizofrenic, sa nu se rupa de realitate si sa se retraga in interior in totalitate), mecanismele de aparare il readuc oarecum la un echilibru indreptand impotriva sa toata „puterea” incredibila dobandita de Adrian pana in momentul de fata in travaliul sau psihic.

De necaz si de durere as striga la cer – In urma travaliului psihic, Adrian se afla acum intr-o regresie a starii psihice de grandomanie dobandita in urma mecanismelor care incercau sa-l scoata din psihonevroza. Prin asocierea cuvintelor necaz, durere, strigat si cer, Adrian nu face altceva decat sa preia o parte din agresivitatea sa indreptata spre exterior in interior, cuvantul strigat si cer nu fac altceva decat sa il elibereze pe Adrian de o parte din tensiunea acumulata in travaliul psihic care incearca de ceva timp sa-l scoata din psihonevroza dobandita in urma conflictelor psihotice (interior/exterior) ale interpretului si, dupa cum se poate intui, ruperea de obiectul placerii exterior si incapacitatea de detensionare libidinala a interpretului in lipsa unui obiect al placerii.

Asocierea dintre cer si lacrimile mentionate intr-un vers anterior (Ma opresc si plang in vis) nu denota altceva decat nevoia primordiala a lui Adrian de satisfacere lidibinala. Lacrimile care, intr-un sens primar reprezinta apa, puritatea, transcendenta dintre starile solida, lichida si gazoasa impreuna cu cerul prezentat in versul discutat aici nu fac decat sa serveasca lui Adrian drept mijloace de canalizare a tensiunilor libidinale.

Strigatul de necaz si de durere la cer si lacrimile lui Adrian ofera un climat extrem de propice si un teren extrem de fertil pentru evolutia travaliului nevrotic. Strigatul, durerea si necazul au fost introiectate prin inversiune, acestea reprezentand ostilitatea lumii exterioare. Adrian, inarmat acum cu aceste mijloace de lupta se afla intr-un moment de culme extraordinar in travaliul sau din moment ce isi exprima ostilitatea provenita din exterior intr-un mod extrem de senzational, daca ii putem spune asa, strigand la cer.

Dar stau si sufar in tacere – Aici Adrian incearca precum o pasare sa isi gaseasca o pozitie de echilibru intr-un curent de aer cald. Plecand de la o stare de melancolie (masochism, agresivitate indreptata impotriva propriului Eu) la inceputul travaliului psihic al psihonevrozei sale, Adrian ajunge, incet, incet, prin cateva mecanisme de aparare (transfer, inversiune si proiectie) la o stare de grandomanie, invincibilitate si puternicie incredibila, o astfel de stare o intalnim in etapele dezvoltarii sexuale infantile in momentul in care infantul se considera invincibil pana la momentul la care da piept cu exigentele exterioare. Totusi, sa nu deviem prea mult de la versul nostru.

Astfel, ajuns la o stare de grandomanie, Adrian, ca opus starii infantile in care se intampla ca infantul sa refuleze toate amintirile legate de neputinta sa, interpretul nostru, adaptat si matur (Eul sau este trecut prin cele doua etape ale refularii sexuale si pubertatii in care Eul nu face altceva decat sa acumuleze cunosiinte despre cum sa isi satisfaca pulsiunile) utilizeaza un mecanism al regresiei si introiectiei pentru a echilibra balanta psihica si a nu ajunge la o refulare, refulare in care s-ar putea sa trezeasca alti monstrii interiori pusi la somn in starea sexuala infantila a interpretului.

Suferinta si tacerea pacientului nostru nu reprezinta decat regresul grandomaniei sale printr-o inversiune a sadismului ajuns la niste niveluri (bineanteles fantasmagorice) incredibil de mari. Sentimentul de invincibilitate si grandomanie oferit prin tranferul efectuat de interpret se pare ca incepe sa se stinga in aceasta suferinta si tacere, ca dovada a incapacitatii pacientului de a sustine si aceasta stare psihica. Sa tragem o concluzie preliminara aici, interpretul nu suporta povara luptelor interior/exterior necesare pentru satisfacerea pulsiunilor inconstientului, detensionarea aceasta efectuandu-se prin anumite mecanisme de aparare prin transfer, proiectie, idealizare si introiectie.

Odata ajuns aici, travaliul psihic care se pare ca are un prea mare avant si eroism in lupta pe care o duce pentru despartirea si distribuirea tensiunilor pulsionale are un regres la o stare psihica infantila printr-o inversiune a agresivitatii acumulate prin transfer, inversiune si proiectie.

Ca am inima de fier – Ca un contrast a acestui vers cu precedentul (Dar stau si sufar in tacere), Adrian trece la urmatoarea etapa a travaliului psihic al bolii, se ajunge la un echilibru psihic, starea sa psihica este acum echilibrata prin pastrarea in inima sa a unor energii acumulate in ascensiunea sa spre grandomanie, energii care pot fi folosite la terminarea travaliului pentru rezistentele pulsionale si lupta pentru obiectele placerii de investire libidinala exterioare. Fierul, deosebit de metalul neprelucrat simbolizeaza starea sufleteasca cat de cat ordonata la care a ajuns Adrian.

Metalele neprelucrate simbolozeaza mixtura de senzatii, de bine si rau, de rece si cald de scump si ieftin, totusi, Adrian alege aici fierul, un metal prelucrat, chiar daca nu scump, este individualizat, particularizat din multitudinea de optiuni posibile. Daca ar fi sa oferim un rol interpretului nostru aici, rolul fierarului i-ar fi cel mai potrivit, lupta sa cu tensiunile libidinale, ascensiunea spre grandomanie si regresul spre echilibrul psihic inainte de intrarea intr-o schizofrenie ii da drept interpretului sa fie fierar datorita dibaciei sale si tariei sale de caracter obtinute prin transferul, inversiunea, proiectia si introiectia efectuate de el. Astfel, Adrian, pornit dintr-o pozitie mizerabila de necajit, in viata caruia, singura satisfactie o gaseste in trairile onirice…

Atunci cand sunt necajit
Ma opresc si plang in vis
Ghinionu’ il port cu mine
Nu stiu cand ii rau sau bine

Ajunge prin introiectia realizata in culmea grandomaniei un mistic cu inima de fier pe care suferinta nu il poate dezechilibra…

Nimeni nu ma vede
Parca nu exist
De mine lumea se fereste
Si am sufletul trist
De necaz si de durere as striga la cer
Dar stau si sufar in tacere
Ca am inima de fier
Refren…
Ai, of lume rea
Blestemata esti
Of lume rea
De rau ma vorbesti
Of lume rea
Blestemata esti
Of lume rea
De rau ma vorbesti…

In ultimele doua strofe, Adrian isi sarbatoreste biruinta asupra fortelor exterioare malefice care actionau impotriva sa in strofele anterioare, readucandu-l intr-o stare psihica echilibrata in urma unui travaliu psihic destul de complicat. Astfel, tabloul psihic al interpretului nostru este un tablou de erou, dupa cum ii este si numele asociat, curajos, bogat, maret, toate aceste cuvinte asociate interpretului il descriu perfect, maretia, curajul si bogatia acumulata in timpul travaliului psihic nu fac altceva decat sa detensioneze libidoul si sa ii ofere interpretului o noua sansa a unui miraj, miraj despre care interpretul nostru ne vorbeste in alte cantece ale sale…

Ai facut tu ce’ai facut
M’ai vrajit doar cu’n sarut
Cand imi spunea cineva
Nu’l credeam in viata mea[2x]

Cu frumusetea ta
Mi’ai furat inima
Iubire… stii bine
As muri fara tine

Mi’ai adus lumina’n suflet
Mi’ai adus pe fata zambet
Trei secunde fara tine
Parca sunt cateva zile[2x]

In versurile melodiei „Cu frumusetea ta”, Adrian Copilul Minune ne realizeaza un portret al noului sau miraj, obiect al placerii exterior ales in urma fantasmelor rezultate in urma introiectiei obiectului pierdut in propriul sau Eu. Aceste reminescente si deformari ale realitatii prin diferite mecanisme (deplasare, identificare, idealizare, schimbare de sens, proiectie, introiectie) impreuna cu urmele mnezice ale sexualitatii infantile formeaza noul miraj, noua dorinta inconstienta de a obtine detensionarea pulsiunilor.

Eroului nostru nu ii mai ramane decat sa isi sarbatoreasca victoria impotriva fortelor exterioare malefice care, la inceput ii dominau viata psihica, apoi, prin transfer a ajuns sa le domine si sa le supuna, chiar sa le distruga putem spune, ca mai apoi sa ajunga la un regres in viata psihica ca mecanism de aparare impotriva starii sale de grandomanie, regresul a fost necesar restabilirii ordinei in viata psihica si stabilirii unor noi conceptii si perceptii asupra campurilor de lupta ale interpretului.

Dupa cum putem vedea, Adrian a realizat un ciclu psihic complex, un travaliu nevrotic de succes care l-a pus din nou in pozitie de start in cursa satisfacerilor libidinale, Adrian care, odata plin de tensiune, indecis si cu nevoie de transfer de libido in obiecte exterioare a ajuns la final un erou stapan pe el, pe deciziile sale, un erou care stie ce vrea, care se vrea sa fie un ideal si identificator pentru atatea si atatea generatii de indivizi.

Totusi, analiza noastra este extrem de generala, incompleta si subiectiva, asta deoarece atentia noastra a fost proiectata doar asupra interpretarii celor sase strofe ale piesei „Asa sunt zilele mele”.

Totusi, ne putem arunca putin vederea asupra infatisarii sale, a modului in care isi satisface unele dintre nevoile sale, cum interactioneaza cu mediul exterior.

Il putem gasi pe Adrian Copilul Minune asociat tot timpul cu aurul, cu masinile scumpe, femeile si fotbalul. Aceste alegeri ale lui Adrian, elemente exterioare, mijloace prin care el isi satisface tensiunile lidibinale reprezinta proiectii ale propriilor nevoi. Procesul de introiectie si proiectie a nevoilor se poate observa in bolizii detinuti de Adrian, femeile sale, banii pe care ii arunca in fata dusmanilor sai, adversari, cu cat mai multi si mai mari, cu atat mai dulci victoriile impotriva lor din moment ce ura lor este introiectata de Adrian si apoi poriectata asupra lor la un nivel disociat de realitate din moment ce, in clima psihica a interpretului manelist realitatea exterioara sufera o distorsionare pozitiva.

Astfel, toti dusmanii si adversarii lui Adrian nu reprezinta altceva decat combustibil pentru nimicirea lor, cu alte cuvinte, cine loveste in Adrian este lovit de cel putin de cateva ori mai puternic inapoi datorita distorsionarii realitatii suferite in urma proceselor psihice ale manelistului. Altfel spus, cine da in Adrian, se loveste singur dar mult mai puternic din moment ce orice tip de ostilitate este introiectata, accentuata si proiectata in exterior. Orice tip de ostilitate provenita din exterior devine malefica in viziunea manelistului, asta ca rezultat al incapacitatii Eu-lui sau de a gestiona in bune relatii economice relatia cu lumea exterioara.

Asocierea cu femei dezbracate, masini scumpe, fotbal, bani, case scumpe si excursii exotice nu reprezinta decat tensiunile incredibile la care Adrian este faptas si la care lucreaza zi de zi sa le gaseasca obiecte de investire. Acestea fiind spuse, mecanismele psihice ale lui Adrian fiind intr-o mica parte identificate si analizate nu ne ramane decat sa trecem la alte genuri muzicale…

Sursa: Subtire

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]