Romania, la fel ca si alte state europene, se confrunta in prezent cu o scadere demografica dupa 21 de ani de declin al natalitatii. Un raport al Eurostat prezentat marti la conferinta cu tema “Imbatranirea activa a populatiei: De la provocari la beneficii”, organizata de Fondul ONU pentru Populatie si Subcomisia de specialitate din cadrul Senatului, arata ca peste 20 de ani populatia tarii va scadea cu 4 milioane de locuitori fata de 1990 si cu 2,2 milioane de locuitori fata de 1 ianuarie 2011. La reuniune s-a vorbit despre ritmul alert al imbatranirii populatiei, specialistii in gerontologie spunand ca in tarile dezvoltate procesul de imbatranire s-a intensificat inca din anii 1970, iar in Romania acest proces s-a declansat mai tarziu fata de tarile europene dezvoltate.

Romania in contextul european al anilor 2000-2010 are un grad de imbatranire mai mic decat tarile europene, dar in crestere. “Scaderea natalitatii dupa 1989 a diminuat populatia tanara si in mod automat a crescut ponderea populatiei varstnice, marind gradul de imbatranire demografica”, a spus prof. Vasile Ghetau, director al Centrului de Cercetari Demografice al Academiei Romane.

Potrivit acestuia, populatia de peste 60 de ani era in 1956 de 1,7 milioane si a ajuns in 2010 la 4,3 milioane de persoane; practic cresterea a fost in procent de circa 10%, transmite Financiarul.ro.

Daca perspectivele pentru 2030 sunt ca Romania va scadea la 19 milioane de locuitori pentru anul 2050 profesorul Ghetau estimeaza ca vom putea scadea ca popor pana la 16 milioane de suflete. Recentele “incurajari” din partea actualului Guvern dovedesc ca perspectivele sunt, poate, chiar mai sumbre.

Profesorul Vasile Ghetau a elaborat mai multe studii pe aceasta tema. Cel care priveste perspective demografice ale Romaniei, elaborat in 2004 si aflat in biblioteca Ziaristi Online, certifica ultimile cercetari din 2010 prezentate la conferinta Eurostat si ONU. Profesorul roman opineaza ca fara un program national de fertilitatea Romania risca sa se stinga de la sine. Prezentam mai jos extrase principale din studiul Declinul demografic al Romaniei: ce perspective?, publicat in revista Sociologie Romaneasca, Volumul II, Nr. 2, 2004:

STUDII SI CERCETARI

Declinul demografic al Romaniei: ce perspective?

Vasile Ghetau
Universitatea Bucuresti
Intre 1992 si 2002 populatia Romaniei a scazut cu 1,1 milioane de locuitori. Evolutia descendenta nu este surprinzatoare, toate informatiile asupra miscarii naturale si migratorii de dupa 1989 definind un declin demografic bine instalat. Elementul neasteptat este dimensiunea scaderii si, mai ales, contributia pe care a avut-o o componenta noua si putin cunoscuta statistic pana acum, a migratiei externe – romanii aflati in strainatate si care nu au fost inregistrati la recensamant. Declinul demografic al Romaniei capata astfel noi dimensiuni si amplifica deteriorarea situatiei demografice a tarii.

Ceea ce este insa mai putin cunoscut si evaluat la valoarea adevarata este profunzimea deteriorarii structurii pe varste a populatiei in contextul declinului demografic si implicatiile acestei deteriorari din perspectiva eventualei redresari a starii demografice a tarii. Studiul de fata isi propune tocmai o astfel de abordare a demografiei Romaniei la acest inceput de secol si a perspectivelor actualei stari.

In prima parte a studiului sunt radiografiate evolutiile de pana acum ale fertilitatii, mortalitatii si migratiei externe, aproape exclusiv din perspectiva felului si masurii in care schimbari importante de nivel si structura ale acestor fenomene ar putea contribui la reducerea amplorii degradarii situatiei demografice si, pe termen lung, la stoparea declinului demografic. Evolutiile demografice actuale si caracte- risticile componentelor care au produs si produc aceste evolutii prefigureaza un tablou mai mult decat sumbru al populatiei Romaniei in deceniile urmatoare, daca nu intervine o redresare de substanta in evolutia componentei majore a degradarii structurii pe varste a populatiei – natalitatea.

In partea a doua a studiului sunt prezentate si analizate ipotezele si rezultatele a trei constructii prospective ale populatiei Romaniei in aceasta prima jumatate a secolului. Aceste scenarii ne arata, de fapt, intr-o evidenta viziune normativa, schimbarile pe care ar trebui sa le cunoasca natalitatea (fertilitatea) populatiei in contextul unei politici demografice orientate ferm spre stoparea derapajului demografic in care se afla Romania.

Introducere. Tranzitia si impactul sau demografic

Romania va intra, in curand, in al 15-lea an de deteriorare a situatiei demografice, fara semne de redresare. Relativa stabilitate a natalitatii si mortalitatii generale in ultimii ani nu poate fi omisa ori neglijata, dar, in conditiile nivelului la care se afla cele doua componente, procesul de degradare continua de fapt, prin acumulari si consolidarea potentialului negativ al dezechilibrelor care afecteaza structura pe varste a populatiei. In plus, rezultatele recensamantului din martie 2002 evidentiaza o dimensiune neasteptat de mare a migratiei externe, ceea ce amplifica gradul de deteriorare a tabloului demografic general.

Actuala situatie demografica a tarii este rezultatul cumulat al complexelor evolutii ale natalitatii (fertilitatii), mortalitatii si migratiei externe in anii ’90 si in acesti primi ani ai secolului XXI. Avem in fata evolutii fundamental negative, desi nuantari se impun. Contextul socioeconomic de criza poate fi considerat responsabil de cresterea mortalitatii in prima jumatate a anilor ’90 si de recrudescenta migratiei externe incepand cu a doua jumatate a aceluiasi deceniu. In cazul natalitatii, lucrurile sunt mai complicate.

Fenomenul a avut in Romania evolutii de exceptie in a doua jumatate a secolului trecut, sub impactul politicii pronataliste fortate a vechiului regim. Rezultatele acelei politici si-au pus amprenta si pe dezvoltarile de dupa 1989 ale natalitatii, atat prin veritabila ruptura pe care a cunoscut-o fenomenul in 1990-1991, o data cu accesul neingradit la contraceptie si intreruperea sarcinii, cat si prin dimensiunea si structura populatiei de varsta fertila. Contextul economic si social al tranzitiei nu poate fi insa strain de evolutia natalitatii, indeosebi in ultimii ani.

Deteriorarea demograficului a atins dimensiuni atat de mari, incat orice tentativa de a elabora o prognoza a populatiei Romaniei prin cunoscutele metode de analiza, ajustare, corectare si extrapolare a tendintelor trecute si actuale ale fertilitatii, mortalitatii si migratiei externe nu isi poate gasi nici o fundamentare in actualele caracteristici ale situatiei demografice. Drept urmare, un alt mod de abordare se impune.

In conditiile conservarii actualelor valori si caracteristici ale fertilitatii feminine si ale mortalitatii pe varste, populatia Romaniei ar intra intr-o faza de iremediabil derapaj, trecand de la 21,8 milioane de locuitori in anul 2002 la 20 de milioane in anul 2020 si la 19 milioane in anul 2025. Mai mult, unui declin bine instalat in aproape 15 ani si fara perspectiva de a fi stopat in anii urmatori i se asociaza in mod automat caracteristicile unui proces cu solida dinamica interna si dimensiune autogeneratoare, astfel ca dupa anul 2025 viteza declinului ar deveni dezastruoasa si populatia ar urma sa depaseasca cu putin 14 milioane in anul 2050.

Intr-un astfel de scenariu, migratia externa, care nu poate fi decat negativa, nu a fost luata in considerare, adoptarea unor ipoteze fiind complet hazardata, mai ales dupa lectia recensamantului din 2002. Cu alte cuvinte, rezultatele scenariului nostru nu pot fi decat minimale.
Ni s-ar putea atrage atentia ca exista o diferenta esentiala intre natura si evolutia posibila a fertilitatii si mortalitatii in viitor, ipoteza pastrarii nivelului actual al celei din urma nefiind realista.

O astfel de observatie este corecta si, intr-un al doilea scenariu, am proiectat populatia in ipoteza pastrarii nivelului fertilitatii din ultimii ani si a unei scaderi considerabile a mortalitatii pe varste, astfel incat speranta de viata la nastere ar creste, in perioada 2002-2025, de la 68 la 73 de ani la barbati si de la 75 la 79 de ani la femei (vom reveni asupra acestei ipoteze). Rezultatele acestui scenariu sunt mai putin dramatice – 20 de milioane de locuitori in anul 2025 si 16 milioane in anul 2050, dar nu credem ca avem in fata un tablou fundamental diferit in ceea ce priveste viitorul populatiei Romaniei.

Concluzia fireasca la care ajungem, dupa examinarea rezultatelor celor doua scenarii de tip reper, este lipsita de ambiguitate: impiedicarea depopularii masive a tarii, care se profileaza pe termen lung si foarte lung, impune in mod necesar o redresare a fertilitatii populatiei, adica a numarului de copii pe care ii naste o femeie. Cu alte cuvinte, credem ca abordarea viitorului populatiei Romaniei nu poate fi decat o constructie de tip normativ si un astfel de demers se afla la baza perspectivelor populatiei Romaniei din acest studiu. Prin urmare, prudenta se impune din partea potentialilor utilizatori ai proiectarilor noastre in alegerea variantelor pe care ar urma sa-si cladeasca propriile constructii prospective sectoriale.

Prin ce se definesc evolutiile de pana acum ale celor trei variabile care vor modela populatia Romaniei in deceniile urmatoare si care poate fi mesajul prospectiv al acestor evolutii ?

Scaderea fertilitatii in anii ’90 are o cauzalitate complexa si s-ar fi produs si in context economic si social diferit. Factorii de scadere nu sunt altii decat cei care, inca din anii ’60-’70, au declansat reculul masiv al fertilitatii in aproape toate tarile europene dezvoltate, in conditii de progres economic si social constant: emanciparea femeii si participarea crescanda a acesteia la activitati economice in afara gospodariei; cresterea duratei si a nivelului educatiei; slabirea influentei normelor culturale si a celor religioase in particular; mobilitate sociala in crestere; costul ridicat al cresterii copilu- lui; reducerea functiei economice a copilului si indeosebi a rolului sau in securitatea economica a persoanelor varstnice; aparitia mijloacelor contraceptive moderne.

Decalajul de timp in cazul tarii noastre se explica doar prin efectele politicii pronataliste fortate a vechiului regim. Pe de alta parte, noile realitati economice si sociale si-au pus si ele, in mod cert, amprenta pe evolutia descendenta a fenomenului. Degradarea nivelului de trai, somajul, incertitudinea si stresul sunt factori de scadere specifici perioadei de tranzitie (in Romania, ca si in celelalte tari aflate in tranzitie) si tot aici am putea identifica influente de alta natura, mult mai complexe si care vor modela in continuare fenomenul, chiar intr-un context socioeconomic aflat in progres substantial fata de cel actual (Economic Commission for Europe, 1999, 2002; United Nations Population Division, 2003b).

Dupa unii specialisti, evolutiile recente ale natalitatii nu sunt straine de individualism si consumerism, reprezentand, in acelasi timp, o componenta a unui proces mai larg de schimbare demografica si sociala, purtand denumirea de a doua tranzitie demografica. Pe langa scaderea fertilitatii, aceasta noua tranzitie este insotita de schimbari in atitudini si comportament asupra casatoriei, coabitarii, divortului, copiilor in afara casatoriei, contraceptiei si sexualitatii (van de Kaa, 1987).

Daca scaderea este miscarea dominanta si cea mai preocupanta a evolutiei fertilitatii in anii ’90 (ea a avut loc, practic, in primii doi-trei ani ai deceniului), nu trebuie sa omitem faptul ca exista si o a doua schimbare importanta a fenomenului, care a inceput in a doua parte a deceniului noua si este in plina dezvoltare. Este vorba despre restructurarea modelului de fertilitate.

Dintotdeauna fertilitatea romaneasca a fost una timpurie (cu valorile cele mai ridicate in grupa de varsta 20-25 ani). Incepand cu anul 1995 insa, asistam la o crestere constanta a ponderii fertilitatii la varstele mai mari de 25 de ani. La aceeasi valoare a ratei fertilitatii totale in anii 1995 si 2000, ratele de fertilitate la 30-40 de ani sunt cu 20-25% mai mari in cel din urma an. In acelasi timp, in mediul urban curba ratelor de fertilitate s-a indepartat deja de modelul timpuriu, avand caracteristicile modelului etalat, cu valorile cele mai ridicate in grupa de varsta 25-30 de ani, ca faza intermediara spre modelul tardiv, specific populatiilor vest-europene.

Adoptarea modelului intermediar si de catre populatia din mediul rural nu este decat o chestiune de termen mediu. Atat timp cat si varsta la prima casatorie este in majorare (la femei, era de 22 de ani in 1990 si a ajuns la 24 de ani in anul 2002 – Institutul National de Statistica [INS], 2001, 2003d), este greu de admis ca actualele schimbari structurale ar descrie tendinte conjuncturale, cu origini in criza economica si sociala pe care o traverseaza Romania.

Copii mai putini, unul de preferinta, si adusi pe lume la o varsta mai ridicata devine regula care guverneaza comportamentul reproductiv al tanarului cuplu intr-o societate ce adopta rapid sistemul de valori si atitudini al tarilor dezvoltate, cu tot ce are bun si mai putin bun societatea capitalista postindustriala. Nivelul de trai ridicat din tarile dezvoltate nu a constituit si nu constituie un factor de crestere a fertilitatii, relatia fiind chiar inversa in a doua jumatate a secolului trecut, peri- oada de crestere economica spectaculoasa, de progres fara precedent al nivelului de trai si, paralel, de veritabila scadere a fertilitatii.

Pe fondul normelor culturale care guverneaza inca in tara noastra comportamentul individului in ceea ce priveste modelul casatoriei si al familiei cu copii, chiar daca mai putin ca altadata, este posibil ca fertilitatea sa cunoasca, prin mecanisme proprii raportului dintre economic si demografic, un anumit reviriment in conditiile unei ameliorari de substanta a standardului de viata1. Dar nu credem ca o redresare importanta a fertilitatii poate fi imaginata in afara unei politici demografice bine concepute si implementate, fundamentata pe masuri economice care sa sprijine familia si copilul.

O astfel de politica, extrem de costisitoare, si-ar gasi resursele numai intr-o crestere economica ridicata si stabila. Evolutia viitoare a fertilitatii ramane o mare necunoscuta, dar redresarea ei reprezinta singura optiune capabila sa duca la ameliorarea situatiei demografice a tarii si, eventual, la stoparea declinului demografic in viitor.

Mortalitatea a fost si este ridicata in Romania, iar scaderea nivelului acesteia in viitor apare drept o evolutie asteptata. In plus, cunoastem atat mijloacele, cat si strategiile ce pot fi adoptate pentru scaderea mortalitatii, ele neputand diferi, fundamental, de cele care au dus la spectaculoase cresteri ale sperantei de viata la nastere in tarile dezvoltate in cea de-a doua jumatate a secolului trecut. Atunci cand nivelul de trai, calitatea asistentei medicale si accesul la serviciile de sanatate vor cunoaste ameliorari sensibile, iar stilul de viata al populatiei va fi orientat in masura mai mare spre o buna stare a sanatatii, reducerea mortalitatii pe varste si cresterea duratei medii a vietii vor cunoaste si ele, aproape automat, evolutiile dorite.

De altfel, credem ca in aprecierea evolutiei mortalitatii in anii tranzitiei se impune folosirea unor instrumente corecte si o nuantare a concluziilor. O reala deteriorare a starii de sanatate, masurata prin cresterea mortalitatii pe varste si, drept consecinta, scaderea sperantei de viata la nastere, a avut loc numai in anii 1992-1996 (figurile la si 1b) si ea a atins aproape exclusiv populatia masculina (cu exceptia anului 1996 – Ghetau, 1998). Speranta de viata la nastere a crescut continuu si consistent dupa anul 1996, valorile din anul 2001 – aproape 68 de ani la barbati si cu putin peste 75 de ani la femei – fiind cu 2,6 si, respectiv, cu 2,3 ani superioare celor din 1996.

Comparativ cu anul 1989, progresele sunt de 1,1 si de 2,3 ani. Contributia cea mai importanta la cresterea sperantei de viata la nastere dupa 1996 a avut-o reducerea mortalitatii la varstele adulte si avansate si, intr-o masura mai redusa, la varstele tinere (figura 1c).

Trebuie insa mentionat faptul ca mortalitatea pe varste este considerabil mai scazuta la generatiile nascute dupa 1989, comparativ cu mortalitatea la aceleasi varste in generatiile nascute inainte de 1990. Accesul la serviciile de planificare familiala si proportia din ce in ce mai redusa a copiilor nedoriti au avut efecte benefice asupra sanatatii copiilor nascuti dupa anul 1989, precum si asupra sanatatii femeii, in general.

Cu toate acestea, starea de sanatate a populatiei si mortalitatea raman ingrijoratoare, mortalitatea infantila plaseaza Romania intr-o pozitie deloc acceptabila2, iar actuala stare a asistentei medicale si a sistemului sanitar nu constituie o premisa pentru schimbarea acestor realitati.

Rezervele de reducere a mortalitatii sunt importante in tara noastra si, in conditiile unei cresteri economice ridicate si stabile, cu impact pozitiv direct asupra standardului de viata si calitatii asistentei medicale, evolutia descendenta a fenomenului are un grad ridicat de certitudine.

In fine, cea de-a treia componenta a evolutiei populatiei, migratia externa, ramane si ea o mare necunoscuta in orice abordare prospectiva a populatiei Romaniei, atat timp cat soldul migratiei externe legale este cvasinul in anii 2001–2002 (in jur de 10 000 de emigranti si un numar apropiat de imigranti, dupa datele Institutului National de Statistica), iar asupra migratiei externe necunoscute nu exista informatii statistice fiabile (desi dimensiunea ei este, cu certitudine, mult mai importanta decat se putea estima inainte de cunoasterea rezultatelor recensamantului din martie 2002).

In plus, evolutia in viitor a migratiei externe este imprevizibila astazi, fiind direct dependenta de evolutia economica si sociala a Romaniei, de politicile de imigrare ale tarilor dezvoltate (aflate si ele in legatura directa cu mersul economiilor si cu dezvoltarile demografice din aceste tari). Oricum insa, migratia externa a Romaniei va continua sa fie negativa, poate si mai importanta ca volum in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, ceea ce va agrava situatia demografica a tarii, si rezultatele proiectarilor noastre trebuie apreciate si evaluate si din aceasta perspectiva.

Nevoia si dificultatile unei abordari prospective

Dupa 14 ani de deteriorare continua a demograficului si in absenta unei perspective de redresare, cel putin pe termen mediu, orice analiza pertinenta a actualei stari si a evolutiilor in derulare ridica in mod imperios problema viitorului demografic al tarii. Ar fi o mare eroare imbratisarea rationamentului potrivit caruia iesirea din criza economica si sociala in care se afla tara va duce, in mod natural, la o redresare a demo- graficului in ansamblul sau.

Ar insemna sa neglijam complexitatea raporturilor dintre elementele de stare si cele de miscare ale populatiei si indeosebi efectele pe termen lung ale evolutiilor trecute si actuale. Am putea chiar afirma ca nu scaderea in sine a numarului populatiei este evolutia cea mai ingrijoratoare, ci faptul ca acestei evolutii i se asociaza o degradare continua a structurii pe varste, degradare care, daca va continua, pune sub semnul intrebarii motivatia si eficacitatea interventiei.

Oricum am privi insa lucrurile, o viziune prospectiva este indispensabila si studiul de fata reprezinta una dintre abordarile posibile. Proiectarile demografice reprezinta un instrument indispensabil in elaborarea programelor si strategiilor de dezvoltare economica si sociala. Romania nu si-a definit inca marile optiuni in materie de dezvoltare economica sectoriala pe termen lung si proiectarile demografice nu par a fi astazi un instrument fundamental din aceasta perspectiva.

Nu la fel stau lucrurile insa daca ne referim la nevoia redresarii actualei situatii demografice. Proiectarea demografica este aici indispensabila si aceasta finalitate se afla in intregul nostru demers. In acceptiunea agreata de specialistii dome- niului, intr-un set de proiectari demografice, prognoza demografica este varianta cu probabilitatea cea mai mare de realizare, fiind cladita pe ipotezele cele mai realiste. In complexitatea actualelor realitati demo- grafice si socioeconomice, elaborarea unei prognoze demografice bine fundamentate nu este posibila. Este si ratiunea pentru care intreaga noastra constructie e conceputa sa ofere un anumit raspuns la teribila intrebare : „Unde vom ajunge?”.

Proiectarile noastre au fost elaborate in mai multe variante, dar numai trei au fost retinute in aceasta prezentare, o a patra varianta servind doar ca reper pentru aprecierea celor trei. Vom preciza ca orizontul ansamblului de proiectari pe care le-am elaborat este anul 2050, iar datele pentru perioada 2002-2025 sunt o sectiune a acestor proiectari. Alegerea anului 2050 se motiveaza atat prin particularitatile de dinamica si dialectica in timp ale fenomenelor demografice, cat si prin nevoia plasarii proiectarilor nationale in contextul proiectarilor internationale, care au drept orizont anul 2050.

In plus, pentru ilustrarea felului in care deformarea structurii pe varste actioneaza pe termen foarte lung, doua dintre variante au fost extinse, exploratoriu, pana la sfarsitul secolului.

Ipoteze si variante de proiectare

Fertilitatea

Cresterea fertilitatii este singura optiune pe care Romania o are in fata pentru diminuarea ritmului de deteriorare a situatiei
demografice si, eventual, pentru stoparea declinului demografic in care se afla de aproape 15 ani. Este insa stiut faptul ca astfel de evolutii dorite la nivelul numarului si al structurii pe varste ale populatiei nu vor putea fi instalate decat dupa multi ani de mentinere a fertilitatii la o valoare capabila sa asigure simpla inlocuire in timp a generatiilor.

Acest nivel al fertilitatii are o valoare bine stabilita – 2,1 copii la o femeie3, nivel pe care l-am adoptat si noi in proiectarile noastre. Intr-una din ipoteze, aceasta valoare-prag ar urma sa fie atinsa in anul 2020, iar in a doua ipoteza in anul 2050. Alegerea acestei valori se motiveaza nu numai prin faptul ca este indispensabila stoparii pe termen lung a declinului demografic. Studiile efectuate in multe tari europene in randul populatiei feminine de diferite varste si categorii socio- profesionale (United Nations Economic Commission for Europe), inclusiv in Romania (Serbanescu, Morris, Marin, 2001), arata ca numarul dorit de copii este de doi.

Cu alte cuvinte, exista dorinta si intentia de a avea doi copii si numai factori potrivnici realizarii acestei dorinte explica de ce nivelul fertilitatii in tarile europene este mai mic de doi copii la o femeie (1,5 in UE15). Am putea trage astfel concluzia ca inlaturarea barierelor care duc la un numar mediu real de copii mai mic de doi ar putea ridica nivelul fertilitatii la acest numar dorit. Or, o politica demografica ce isi propune o crestere a fertilitatii trebuie sa fie orientata exact spre acesti factori-bariera.

In prima ipoteza de crestere, fertilitatea ar urma sa atinga 1,5 copii la o femeie in anul 2005 si 1,85 in anul 2025, pentru a atinge nivelul de inlocuire in anul 2050. In cea de-a doua ipoteza de crestere, acest nivel de inlocuire ar urma sa fie atins in anul 2020 si pastrat apoi in continuare. Valoarea pentru anul 2010 ar urma sa fie de 1,9 copii la o femeie, in crestere consistenta fata de nivelul actual al fenomenului – 1,25 copii la o femeie in anul 2002 (tabelul 1 si figura 2a).

In ambele ipoteze, fertilitatea si-ar continua schimbarile structurale declansate cu forta dupa 1995, atingand in anul 2020 actuala structura medie pe varste din cele 15 tari ale UE, iar in anul 2050 structura din cele sase tari ale UE in care procesul de intarziere a fertilitatii (postponement) este cel mai avansat. Practic, fertilitatea romaneasca ar trece de la modelul actual, cu valorile cele mai ridicate la 20-25 de ani, la modelul vest-european, in care valorile cele mai ridicate se plaseaza la 25-30 ori 30-35 de ani (figura 2b).

Daca vom compara ipotezele noastre cu cele adoptate pentru Romania in recentele proiectari elaborate de Divizia de Populatie a Natiunilor Unite (United Nations Population Division, 2003a) – figura 2a –, vom putea remarca, in varianta medie, cea mai probabila in orice set de proiectari, o buna convergenta a abordarilor, chiar daca valorile ratei fertilitatii totale sunt usor supe- rioare in proiectarile noastre (1,85 fata de 1,6 in anul 2025 si 2,1 fata de 1,9 in anul 2050).

Vom sublinia ca pentru toate tarile europene varianta medie a proiectarilor ONU este construita in ipoteza unei fertilitati de 1,9 copii la o femeie in anul 2050. Credem ca varianta superioara a proiectarilor ONU, cu o rata a fertilitatii totale de 1,87 copii la o femeie in anul 2025 (valoare identica cu cea din varianta medie a proiectarilor noastre) si care ar urma sa ajunga la nu mai putin de 2,4 copii la o femeie in anul 2050, este pur exploratorie pentru cea de-a doua parte a intervalului.

Intr-un context economic si social atat de complex cum este cel actual, cu dezvol- tari demografice imprevizibile, orice abordare prospectiva a fertilitatii e relativa si credem ca viitorul trebuie creat. Din criza demografica in care ne aflam si care se prefigureaza si pentru anii urmatori in absenta unei interventii eficiente, aborda- rea normativa este singura pe care o putem urma, daca privim viitorul cu o atitudine pozitiva. Cele doua ipoteze de evolutie a fertilitatii sunt tocmai rezultatul unei astfel de abordari. (…)

Abstract

Between 1992 and 2002 Romania’s population decreased with 1.1 million habitants. The downward movement cannot be a surprising evolution, as all available statistical data on natural increase and net migration after 1989 defined a well-installed population decline. The unexpected face is the magnitude of the decrease and the contribution played by a new and less statistically known, till now, component of international migration – the Romanians being abroad and not registered at the population census of March 2002.

From that perspective, the population decline acquires new dimensions and amplifies the country ‘s demographic situa- tion deterioration. But, what is less known and underestimated, when speaking about that deterioration, is the seriousness of population age structure degradation in the context of population decline and its implications from the point of view of an eventual (but desired) improvement of the demographic state of the country. That is exactly what the present study aims at in analyzing Romania’s demography at the beginning of this new century and the prospects of the present situation.

In the first part of the paper, past and present trends of fertility, mortality and international migration are thoroughly stated, almost exclusively from the point of view of the way and the extent to which major changes regarding the level and the structure of these phenomena could contribute to the reduction of demographic deterioration ampleness and, on long term, to the population decline stoppage. The present demographic developments and the characteristics of the main demographic components responsible for these (past and present) developments prefigure a more than bleak canvas of the Romanian population during the next decades, if a substantial change doesn’t occur at the level of the crucial component of age structure deterioration – fertility.

The second part of the study represents a prospective view of the Romanian population in the first half of this century. The assumptions and the results of a set of population projections are discussed. Two of the three scenarios are built following a normative approach and relieve the changes fertility and mortality should meet in the frame of a population policy firmly oriented to diminish the present population downfall.

Primit la redactie: Ianuarie 2004

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]