Nicolae Bucur
Multe dintre afirmatiile facute de fostul sef al Securitatii Capitalei sunt inedite pentru opinia publica, chiar daca unele dintre ipotezele lansate de acesta au fost deja vehiculate prin diferite cercuri. Una dintre ideile interesante este cea privind motivul organizarii mitingului din Piata Palatului, din 21 decembrie 1989: lenea! Lenea activistilor de partid, care fusesera obligati sa infiereze in colectivele de oameni ai muncii din intreprinderi, revolta de la Timisoara. Astfel, sedintele de partid fiind foarte costisitoare, s-a decis ca mai bine este sa fie adunati toti oamenii muncii intr-un singur loc si sa se faca o singura sedinta! Ideea aceasta “geniala” citeste si comenteaza …

Conform surselor judiciare si publice ale portalului Ziaristi Online, procurorul lui Ceausescu si groparul Dosarelor Revolutiei si Mineriadei, pensionarul milionar Dan Voinea, fost consilier al lui Vladimir Tismaneanu la IICCMER, a ajuns in prezent in postura de avocat al directorului IICCMER, succesorul lui Tismaneanu, Adrian Murariu, numit de Victor Ponta si aflat in proces pentru calomniile sale cu prof univ dr Corneliu Turianu, secretarul Colegiului CNSAS. Profesorul de drept Corneliu Turianu a fost un real investigator al misterelor care inconjoara cele doua mari Dosare nesolutionate ale Romaniei, pline de crime nepedepsite. In aceasta calitate probabil, de atent cercetator al Revolutiei si Mineriadei, profesorul Turianu a considerat interesant sa reproduca pe blogul sau personal, sub titlul Regia unei mascarade judiciare, un interviu realizat de fosta noastra colega de la ziarul ZIUA, Tana Ardeleanu, cu procurorul conspirator din decembrie 1989 (aflat mai sus intr-o lucrare de Marilena Murariu).

Cu excepţia celor implicaţi în organizarea procesului de la Târgovişte, “nimeni nu se îndoieşte, cred, că el a fost o caricatură judiciară. Un tipic proces stalinist, cu sentinţa fixată dinainte” (Octavian Paler) Corneliu Turianu: Mărturiile despre procesul Ceauşeştilor, chiar dacă neverificate, sunt cutremurătoare. Dintre declaraţiile-bombă ale procurorului Dan Voinea, două vin să întărească ipotezele care au început să bântuie printre români, în ciuda negării vehemente a lor de către potenţialii regimului Iliescu: Ceauşeştii fuseseră condamnaţi la moarte înainte de proces.

Unul dintre cei care au participat activ la procesul din 25 decembrie 1989 este procurorul Dan Voinea. Până în 1995, acesta a ezitat să dea interviuri presei, recunoscând însă că procesul soţilor Ceauşescu a fost ilegal din punct de vedere procedural. De vreo douăzeci de ani încoace, generalul Dan Voinea tot a anchetat crimele din decembrie 1989.

În interviul-document din 22 decembrie 2012, acordat Evenimentului Zilei, referitor la regizarea procesului cuplului Ceauşescu, domnul Dan Voinea susţine că „chestiunea legată de proces a fost bine regizată atunci. Dar eu nu am făcut parte din distribuţie”. Actualele afirmaţii ale domnului gen. rez. contrazic flagrant cele spuse tot de domnia sa cu prilejul interviului acordat în 1995 Tanei Ardeleanu:

„Participanţii la procesul lui Ceauşescu trebuiau să piară” (în „Ziua” din 29 decembrie 1995), dar şi cele afirmate cu prilejul istorisirilor sale „romanţate” în faţa Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, preluate în emisiunea dlui Striblea de la RTV.

„- Domnule procuror, pentru început aş vrea să ne povestiţi cum aţi ajuns să participaţi la procesul soţilor Ceauşescu.

– În 22 decembrie 1989, după pătrunderea manifestanţilor în clădirea Comitetului Central, s-a primit un telefon la Procuratură prin care se solicita sprijinul procurorilor pentru arestarea unor lideri de partid surprinşi de manifestanţi în clădire. Cred că s-a solicitat sprijinul nostru pentru că nu mai aveau dialog cu Miliţia şi Armata. În urma apelului s-a constituit un grup de procurori, printre care eu, Aurel Comşa, Dan Ioan, Mircea Levanovici. Ne-am dus la procurorul general Nicolae Popovici care s-a opus ca noi să mergem la Comitetul central pentru a da curs cererii sus-amintite. Ne-am dus totuşi în clădirea din Piaţa Palatului, unde am spus cine eram, şi am fost duşi la etajul întâi şi din acel moment am rămas practic la dispoziţia celor care atunci se intitulaseră revoluţionari. Printre primii reţinuţi, şi care au primit mandat de arestare, au fost: Ion Postelnicu, Dincă şi alţii.

– S-a spus că procesul a fost dictat, mai ales că tribunalul militar excepţional care l-a judecat a fost constituit printr-o hotărâre ilegală a lui Ion Iliescu. Aţi fost sau nu manipulaţi?

– În această conjunctură am acceptat să particip şi la arestarea şi judecarea cuplului Ceauşescu. Procesul a avut loc pe data de 25 decembrie 1989, însă soţii Ceauşescu au fost reţinuţi la Târgovişte încă de pe data de 22 decembrie 1989 şi au primit mandat de arestare pe data de 24 decembrie 1989. Pentru acest proces, am întocmit în grabă un dosar în care am avut în afară de mandatele şi ordonanţele de arestare, declaraţiile lui Postelnicu şi Dincă, luate pe 23, şi nişte copii de pe stenogramele CPex din care reieşea că Ceauşescu ordonase să se tragă, plus rechizitoriul scris de mâna mea. Plecarea la Târgovişte s-a făcut din MApN, unde s-a constituit completul de judecată din judecătorii Popa Gică şi Nistor Ioan, grefierul Tănase şi avocaţii Nicki Teodorescu şi Constantin Lucescu. Practic, constituirea completului s-a făcut în biroul generalului Stănculescu, unde mai erau actualul general Mugurel Florescu şi Gelu Voican Voiculescu. Tot acolo au apărut Măgureanu şi Baiu. În legătură cu infracţiunile reţinute în rechizitoriu, precizez că acestea nu au fost discutate decât cu judecătorii, cărora le-am dat dosarul cu documentele amintite mai sus. Nici nu se punea problema altei condamnări decât cea la moarte.

– Cum aţi ajuns la Târgovişte?

– Am plecat cu TAB-urile până la Stadionul Steaua, iar de acolo cu două elicoptere către Târgovişte. Modul cum a decurs judecata este cunoscut din casetele prezentate de TVR.

– Cum s-au comportat soţii Ceauşescu înainte de execuţie?

– După terminarea procesului, un grup din cadre militare care constituiau plutonul de execuţie i-a legat pe soţii Ceauşescu cu sfoară la mâni. După care i-a dus spre un zid din curtea unităţii militare, unde au fost executaţi. Reţin că în timp ce se deplasau spre locul execuţiei, Elena Ceauşescu se certa cu cei doi militari care o escortau, spunând că o dureau mâinile şi îi ruga să o lase în pace. Nicolae Ceauşescu a mers cu multă demnitate, încercând chiar să cânte «Internaţionala».

– Ce s-a întâmplat după execuţia celor doi? Am înţeles că unitatea de la Târgovişte a fost atacată?

– După ce plutonul de execuţie a tras în cei doi, am auzit focuri de armă şi în jurul unităţii militare. Cred că cineva avea interes să facă mai multe victime, mai ales că zidul unde au fost executaţi cei doi se afla în imediata vecinătate a unor locuinţe particulare. După aceasta, generalul Stănculescu a ordonat ca cele două cadavre să fie urcate într-un elicopter, în care s-a urcat şi el şi Măgureanu şi Gelu Voiculescu, iar cu ceilalţi membri ai completului am rămas în unitate. Am avut surpriza să constatăm că celui de-al doilea elicopter, cu care urma să plecăm, i se defectase, nu ştiu din ce motiv, un motor. Membrii echipajului, în disperare de cauză, ne-au spus că dacă nu ne ridicăm de la sol, urma să fim atacaţi de patru elicoptere de la Boteni. Am plecat cu elicopterul stricat şi am zburat aşa până la Bucureşti, la firul ierbii. Am aterizat pe Stadionul Steaua. După ce am fost lăsaţi, elicopterul a plecat spre Boteni, unde a fost atacat. Piloţii au scăpat numai pentru că au rezistat o noapte întreagă ascunşi în plin câmp.

– Unul dintre membrii completului de judecată, mai precis preşedintele acestuia, Gică Popa, a fost lichidat la puţin timp de la proces. S-a spus că s-a sinucis. Dumneavoastră sunteţi în viaţă, însă sunt convinsă că aţi fost supus unor presiuni. Apreciaţi că se încearcă lichidarea participanţilor la proces?

– Am avut surpriza ca, după ce am ieşit de pe stadion, un TAB să se apropie în viteză de noi şi să înceapă să tragă. Atunci mi-am dat seama că eram în pericol de a fi suprimaţi, probabil pentru a nu se şti ce s-a întâmplat la proces. Când am ajuns la Clubul Steaua, de pe Stadion, am fost întâmpinat de Cristian Ţopescu şi Cristian Gaţu. Am aflat că Stănculescu şi Măgureanu erau la masă.

– S-a zis că la un moment dat cadavrele soţilor Ceauşescu au fost furate. Ce s-a întâmplat de fapt?

– Despre cadavre am aflat că au fost duse şi arătate la diverşi comandanţi militari pentru a-i convinge că soţii Ceauşescu au fost executaţi şi pentru a nu mai opune rezistenţă. A durat câteva ore, de aceea s-a spus că au fost furate. Apoi cadavrele au fost duse la Morga Spitalului Militar Central.

– Este adevărat că, imediat după proces, s-a încercat asasinarea dvs.?

– În seara de 25 decembrie 1989, s-a pus problema transportării noastre acasă. S-a hotărât să fim duşi cu un TAB, cel care a insistat fiind Stănculescu. Personal, am refuzat şi chiar i-am zis generalului Stănculescu că locuiesc într-un bloc de zece etaje şi nu-i cunosc pe locatari. Nu era bine pentru mine să cobor în faţa blocului dintr-un Tab pentru că puteam fi împuşcat. În schimb, avocatul Teodorescu s-a urcat într-un TAB care mai târziu a fost atacat, prilej cu care a fost rănit în picior. Presimţind că eram în pericol, mi-am luat familia şi am plecat în altă parte pentru a nu fi găsit. În acea noapte, am fost căutat acasă, precum şi la domiciliul mamei mele de patru indivizi înarmaţi şi acest lucru a fost reclamat de vecinii mamei mele la garnizoana MApN, unde s-a şi întocmit un document în acest sens. O copie după acest document am avut şi eu, însă mi-a dispărut de la domiciliu.

– Care este părerea dvs. despre proces? A fost sau nu corect din punct de vedere procedural, având în vedere că cei doi nu au avut dreptul nici măcar la recurs?

– Procesul este departe de a fi considerat în normalitatea procedurală prevăzută de lege, întrucât a fost făcut sub presiunea evenimentelor. Consider că trebuie făcut un proces temeinic împotriva regimului totalitarist, deci implicit a soţilor Ceauşescu, pentru că nu este moral şi nici drept să-i lăsăm nejudecaţi pe cei care i-au executat pe copiii noştri în stradă”.

Tana Ardeleanu, Participanţii la procesul lui Ceauşescu trebuiau să piară, în „Ziua” din 29 decembrie 1995
Citiţi de la profesorul Corneliu Turianu şi De ce a murit Ceauşescu pe limba lui Partea I, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a, Partea a V-a

Sursa: Ziaristi Online

“Tata l-a sfatuit pe Ceausescu sa-i lase locul lui Iliescu”
La 14 ani de la executia cuplului Nicolae si Elena Ceausescu, romanii incep sa afle amanunte din culisele dictaturii. Pentru prima oara de la Revolutie, Mihaela Moraru, fiica lui Marin Ceausescu, vorbeste despre sinuciderea tatalui ei, petrecuta in decembrie 1989, in cladirea Agentiei Economice din Viena. Si despre cum au trait Revolutia membrii familiei Ceausescu, ce credeau ei ca se intampla de fapt si despre problemele din prima familie a tarii.

Interviu de Cristian Grosu, Jurnalul National:

Dintre fratii fostului dictator al Romaniei, despre Marin Ceausescu citeste si comenteaza …

Una dintre cele mai interesante declaratii referitoare la pozitia fostului Departament al Securitatii Statului (DSS) in evenimentele din Decembrie 1989 a fost cea a col. Dumitru Rasina, fost sef al Securitatii Arad. in lipsa unei declaratii detaliate a generalului Iulian Vlad, marturia lui Dumitru Rasina, facuta in fata Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, este singura care explica de ce Securitatea nu s-a implicat in represiune si n-a ripostat cu arma in mana, asa cum era prevazut in scenariul gruparii Iliescu-Militaru. In noiembrie 1989, sefii judeteni de securitate au fost informati ca vor urma „neindoielnic“ incercari de asasinare sau de schimbare din functie a lui Ceausescu, inclusiv prin miscari de strada, caz in care Securitatea nu se implica decat informativ. citeste si comenteaza …

In Memoriam Maria Petrascu: “Am vazut ca pe Ziaristi Online sunt postate filme despre Dec. 89. Eu am facut un film, in 2005, despre mortii de la Brasov, care se cheama “Voi ati tras in noi!”. Este de fapt o sinteza care contine extrasele cele mai importante din cele 120 de emisiuni pe care le-am realizat despre Revolutia de la Brasov pe cand lucram la TVS, un post de tv. local. Filmul a fost premiat de Memorialul Revolutiei, de la Timisoara, unde a si fost difuzat. Dar la Brasov nu a putut fi mediatizat din cauza lui Dorin Lazar Maior. Sa-l puneti pe Z.O. daca apreciati ca merita. Doamne ajuta!” Emisiunea integrala, care contine prezentarea documentarului Mariei Petrascu si discutiile cu invitatii speciali din platou. poate fi urmarita mai jos: citeste si comenteaza …

Mijlocul lunii ianuarie 1990. Cu toate ca strania noastra Revolutie se incheiase de citeva saptamini, in tara nu era, totusi, liniste. Si nici in Bucurestiul luat aproape zilnic cu asalt de hoardele de proletari care, atunci cind nu se laudau in gura mare „noi muncim, nu gindim“, cutreierau strazile zbierand isteric „nu ne vindem tara!“. Habar nu aveau ei ca, nici daca ar fi vrut, nu ar fi avut cum sa o vanda: cu asta se ocupa deja puterea nou instalata la cârma tarii. „Vidul“ de autoritate ramas in urma prabusirii regimului comunist fusese ocupat, rapid, de Frontul Salvarii Nationale, care se mândrea, ori de câte ori avea ocazia, ca este cea mai pura „emanatie“ a Revolutiei din decembrie ‘89. Decizia transformarii „Frontului“ intr-un partid care urma sa participe la alegeri a nemultumit insa citeste si comenteaza …

„De te voi uita, camarade uslas, sa mi se usuce asta dreapta cu care scriu”. Dezinformarea din zilele noastre a devenit o adevarata arta, practicata de persoane deosebit de inteligente, avand o pregatire specifica. Ea are un singur scop: prezentarea denaturata a unei situatii, stare de fapt, intr-o perioada bine determinata. Speculandu-se lipsa de informare a populatiei, greutatile prin care trece la un moment dat, dezinformarea cauta si reuseste sa amplifice nemultumirile maselor, sa le dirijeze in directia dorita, asupra celor care trebuie discreditati. In cadrul ei sunt raspandite o serie de „informatii” provenite din asa-zisele „surse sigure”, se raspandesc zvonuri false, se difuzeaza stiri false pe cale audio si vizuala cu un sambure de adevar, care are scopul de a da credibilitate. citeste si comenteaza …

Interviu de Florin But
In „Gaina fara bilet”, volum lansat in primavara la Targul de carte Bookfest, Ion Cristoiu si-a probat recunoscutele calitaţi de degustator al ironiei in proza. Odata cu noul volum, scriitorul se intoarce la vechea dragoste, jurnalismul. „O lovitura de stat prost mascata” – care va fi lansata sambata, la ora 13.00, la Targul de carte “Gaudeamus” – poate fi numita o carte a intoarcerii in timp, a nostalgiei dupa perioada imediat urmatoare revoluţiei din decembrie 1989, cand evenimentele politice s-au succedat cu o repeziciune care nu putea fi surprinsa decat de un condei curajos si atent la orice transformare, fie ea politica, economica, sociala sau de alta natura. In paginile ei, cititorul va regasi perioada postdecembrista, citeste si comenteaza …