Sunt indivizi pe care, daca ii intrebi ce cusur au, iti raspund fara sa rasufle: sunt prea sincer. Nu au alte pacate, nu tu mandrie, invidie, pofte sau altele asemenea, decat cel inevitabil al expunerii permanente a plapandului lor suflet pe tava festinului unor lacomi devoratori de ingenuitate. Cred ca asa se vede pe sine Mihail Neamtu in acest moment. O victima a propriei sinceritati. Asa si este. Amoralitatea acestuia are cand virtuti de maestru, cand pudori de margareta. Sa introduci in discutia despre „cazul Corneanu” evocarea abrupta a „cazului Stelescu” (via Corneliu Zelea-Codreanu), lipindu-l cu aparenta inocenta peste imaginea lui Mircea Platon, asta este dovada maiestriei pe care ar fi putut sa si-o desavarseasca citeste si comenteaza …

Mircea Platon
1. Acolo unde un inocent se indigneaza, un om trecut prin ciur si prin darmon se lehameteste. Inocentul respinge, indignat, lucrurile pe care refuza sa le contemple, sastisitul se scarbeste de toate cele pe care le-a facut, vazut, trait, de lucrurile prin care a trecut si care au trecut prin el. Te indigneaza ceea ce nu vrei sa inghiti si te scarbeste ceea ce ai consumat deja, poate fortat, in exces. Tocmai de aceea, dl Plesu prefera sastiseala. E lucru stiut deja. Un bun castigat al culturii romane. A scris si un articol dl Plesu, candva, impotriva indignatilor. Dl Plesu e deci scarbit de „gaunosenia” lui citeste si comenteaza …