— Noi nu suntem ei! Nu vreau sa cred in utopii pe termen lung, ci in solutii pragmatice pe termen scurt si mediu. Daca v-ati gandit deja la ceea ce am sa-ti spun mai departe, foarte bine. Daca nu, luati ca ipoteza de lucru, cu riscul de a fi acuzati de orice, faptul ca in Romania exista azi o pleiada de businessmeni realizati exclusiv pe seama politicii si a demnitatilor publice, ceea ce este impotriva firii. Nu te imbogatesti facand politica, ci intri in politica dupa ce esti suficient de bogat ca sa te poti dedica exclusiv propasirii economice si spirituale a poporului, fara a mai avea grija propriei chiverniseli. Politicienii romani insa debuteaza saraci. Incepand prin a-si cumpara pe datorie locul eligibil in colegiu, pentru ca apoi, citeste si comenteaza …

Am mers pe un drum nepotrivit, desi aveam perspectivele unei redresari. Am pornit atunci, in decembrie 1989, pe o noua cale, in euforia libertatii, fara datorii, cu un insemnat fond de rezerva. Este adevarat, trebuia sa schimbam directiile fundamentale ale existentei noastre, felul nostru de a actiona, felul nostru de a fi. Dar ce am facut? Am ingaduit cu totii fara a protesta si a ne impotrivi un urias jaf! Bogatia tarii, a noastra, a tuturor, s-a irosit, pana si pamantul roditor a luat in unele locuri calea strainatatii. Am distrus o economie, care ar fi putut fi repusa in functiune pe noi parametri, cum s-au petrecut lucrurile in Germania rasariteana fara a se irosi un cui si am pierdut oportunitatile edificarii unei noi economii prospere si proprii. Pe plan spiritual, am urmat tot o cale gresita. citeste si comenteaza …

Experimentul comunist a esuat inca de la inceput fiind coordonat de oameni lipsiti total de caracter si de morala. Marx, Engels, Lenin, Stalin si apoi toti semidoctii innebuniti dupa putere, culminand pentru noi, cu Epoca lui Ceausescu au grefat in mentalul colectiv oaze de puroi, greu de vindecat. In spatele batranelului diabetic si al analfabetei lui sotii au crescut vlastarele otravite ale celui mai odios sistem politico-administrativ: sistemul corupt. Dupa 1990, cativa fosti secretari de partid, fosti ofiteri de securitate, militieni, militari au organizat o prima retea de tip mafiot, cu tentacule active in tot sistemul functional al tarii de la justitie pana la trecerile vamale. Fostii ofiteri ai informatiilor externe, majoritatea dintre ei, conectati la Kremlin prin KGB si GRU, citeste si comenteaza …

Uraniu Saracit Rau
Unii dintre noi se pot intreba, absolut legitim, daca este cazul sa dam curs apelului presedintelui, in tandem cu cel al premierului, care ne indemnau sa dam dovada de solidaritate in fata crizei si sa acceptam cat putem de senini taierea pensiilor si salariilor bugetarilor. Si falimentul celorlalti. Ca doar este criza si trebuie sa suferim cu totii (sau, ma rog, macar o parte dintre noi). Aparent, este un indemn de bun simt…numai ca…Astazi mi s-a intamplat un lucru foarte ciudat care m-a cam pus pe ganduri. Intr-o gara, m-am asezat pe un scaun in sala de asteptare. Langa mine, un tanar, la vreo 20-25 de ani, curatel, imbracat OK, posibil student, judecand dupa infatisare, mi s-a adresat dupa ce a stat cateva minute citeste si comenteaza …

Cea mai mare “vulnerabilitate” a Romaniei este in acest moment clasa politica alogena, neokomintenista, corupta si lipsita de coloana vertebrala, dispusa sa faca toate concesiile din lume in relatia cu organismele internationale fara sa primeasca nimic in schimb (cel putin la prima si la a doua vedere), inafara probabil a unor “comisioane” grase virate direct in conturile din Elvetia. Din pacate, acesta asa-zisa clasa politica ne-a bagat in mocirla pana la gat si, in scurt timp, riscam sa ne sufocam. Si acesta nu este eufemism. Ca sa nu mai vorbim ca am condamnat deja la extinctie firavele (din punct de vedere demografic) generatii viitoare. In aceste conditii teoria potrivit careia trebuie sa curatam locul pentru altii (oare pentru cine?) nu mai pare atat de conspirationista. citeste si comenteaza …

Semnalat de: Rapcea

Matrioska
Azi am implinit 30 de ani si vreau sa spun undeva ca nu-mi place lumea in care traiesc. Mi-am dat seama ca nu pot sa o schimb si nici nu pot gasi o lume mai buna. Daca as fi economist sau as putea sa repar tevi, n-as sta nicio secunda pe ganduri si as emigra legal in Canada sau in Noua Zeelanda. Insa eu traiesc din mici “comisioane creative”care nici macar nu conteaza “la dosar”. La inceput imi facea placer munca mea, ma consideram un om valoros, aveam entuziasm si speram ca “voi putea patrunde pe piata”, insa, mi-am dat seama treptat ca nu exist. La 30 de ani, m-am cautat pe Google, citeste si comenteaza …