Continuăm serialul despre mâncătorii de rahat parfumat din fundurile României. Nici M.S.R. Ferdinand I nu a scăpat de porţia limbilor care să-l ferească de eventualele afecţiuni rectale. Chiar dacă a domnit mai puţin decât unchiul său, Carol I, al 2-lea rege al plaiurilor româneşti s-a “bucurat” din plin de măiastra pupincureală mioritică. “Loialul” şi “Reîntregitorul” neamului, au fost prea puţine, întotdeauna este loc de mai mult. Mult mai mult… Probabil că avalanşa de limbi dezlănţuită peste fundul său, a avut un anumit rol în declanşarea şi agravarea bolii sale, Ferdinand I murind în 1927 de cancer la colon. Vom începe cu un fragment dintr-o poezie jenantă “ca calitate”, apărută într-o publicaţie religioasă din Caransebeş: citeste si comenteaza …

Profesorul Corneliu Turianu, care recent a trebuit sa explice ca ALO nu e ALOR, a readus la lumina din arhiva Alianţa pentru Lege şi Ordine din România, discursul reputatului istoric, regretatul academician Florin Constantiniu, de la discuţiile purtate la masa rotundă organizată de ALOR la data de 24 mai 2000, la Sala Palatului, cu privire la reforma sistemului electoral. Il redam in continuare spre luare aminte si pentru ca nimic nu pare sa se fi schimbat, spre bine, in societatea romaneasca, in ultimii 13 ani: „Şi eu sunt emotiv şi din această cauză întotdeauna mă raportez la evenimentele din trecut. Am căpătat convingerea că o serie întreagă de fenomene care sunt considerate ca fiind specifice perioadei de tranziţie au rădăcini foarte adânci în trecutul românesc. citeste si comenteaza …

Sursa: Romania Interbelica

citeste si comenteaza …