Nici nu s-a racit bine bietul Cristi Paturca, trubadurul nostru din Piata Universitatii, mort in saracie si mizerie la doar 46 de ani si, “in memoriam” Piata Universitatii, Andrei Plesu, rapsod pe locul lui Silviu Brucan in Scinteia “rebranduita” a lui Dinu Patriciu, da la tot poporul o lectie – cu un semn de intrebare pus de forma in coada – despre “Cum trebuie sa arate anticomunismul?”. Asa si nu altfel!, caci grait-a bulibasa “dreptei romanesti”. In urma cu aproape doi ani, intr-o zi de mai, Cristi Paturca, tocmai iesit din spital dupa opt luni de tratament, s-a trezit cu lucrurile aruncate-n strada din mansarda unde locuia, in casa in care se nascuse. Somatia nu-i ajunsese la spital…Stiindu-se ca e vorba de un fost revolutionar care, ca putini alti tampiti, s-a aflat pe strazi din decembrie 1989 pana in iunie 1990, citeste si comenteaza …

Cantautorul Cristian Paturca, autorul “Imnului golanilor”, a murit marti, in urma unei indelungate suferinte, informeaza Agerpres, care citeaza o declaratie facuta de presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries. “Regret enorm moartea colegului nostru Cristi Paturca, cel care a consacrat Imnul Golanilor ca o emblema a Pietei Universitatii”, a spus Maries. Potrivit informatiilor, Paturca a decedat la domiciul sau din Bucuresti. Maries si alti revolutionari se afla la capataiul artistului. Grav bolnav si ramas pe drumuri din 2008, el a primit un sprijin neasteptat. In ziua in care s-a declarat „boschetar” intr-un interviu, Paturca a fost vizitat la spital de presedintele Basescu. Coincidenta sau nu, la nici o luna dupa vizita prezidentiala, cantaretul a primit Certificatul citeste si comenteaza …

Mirela Marinescu / Gazeta de Sud
Poate pentru mulţi dintre reprezentanţii tinerei generaţii numele lui Raul Volcinschi nu înseamnă nimic. Pentru generaţia foştilor deţinuţi politici este însă o legendă, „adevărată elită a ultimei Românii“, după cum îl numea pe blogul său jurnalistul Victor Roncea. Raul Volcinschi va fi înmormântat astăzi la Craiova, unde începând din 1964 după eliberarea sa din închisoare, a avut domiciliul obligatoriu. Cei apropiaţi au vrut ca trupul său să-şi doarmă somnul de veci pe aceste meleaguri, deşi mulţi ani şi i-a petrecut la Cluj. Povestea vieţii sale, viaţa unui militant anticomunist, este recitită astăzi, când pământul se va aşterne peste trupul său, dar Raul Volcinschi va continua să trăiască, citeste si comenteaza …

Isabela Vasiliu Scraba
Cand Sartre* va inceta sa intereseze, Mircea Eliade va dainui prin romanul sau metafizic, Noaptea de Sanziene, credea Robert Kanters in anii de glorie ai existentialismului francez. Ratiunea pentru care “ultimul dintre marii critici ai Parisului”(v. Monica Lovinescu, Demnitatea naratiunii, in Romania literara, nr.9/1991) scria acest lucru tine de fondul metafizic al romanului Foret interdit (Paris, 1956). Dincolo de arbitrarele impartiri geografice ale culturii europene, s-a intamplat ca ideea pe baza careia Mircea Eliade si-a construit romanul publicat in anii cincizeci la Paris sa fie limpede formulata si la Bucuresti de preotul profesor Dumitru Staniloaie (1903-4 oct.1993) in primavara anului in care s-a dus la Domnul: citeste si comenteaza …

Sarut mana, Parinte! Iata ca a mai binevoit bunul Dumnezeu sa ne apropiem de un nou Craciun cu pace. Voiam sa va intreb care este diferenta intre sarbatoarea Nasterii Domnului, asa cum se praznuia pe vremea sfintiei voastre si modul in care este azi sarbatorita. Noua ni se pare ca timpul parca sa ingustat si trece foarte repede de parca nu mai avem vreme sa ne bucuram de o sarbatoare. Acum ajungem Craciunul si parca mai ieri incepusem Postul. Asa era si pe vremea sfintiei voastre? Asa o resimtiti si acum? Sigur ca este o diferenta. Era cu totul altfel bucuria unei astfel de sarbatori traite la nivel general. Pentru ca aceste sarbatori se desfasurau in toata simplitatea lor, in adevaratul lor rost si fagas. Era intr-adevar o bucurie innascuta in crestinul nostru ortodox. citeste si comenteaza …

In ianuarie 1877, Eminescu publica seria de articole Evreii si Conferinta, incepand astfel: “O semintie care castiga toate drepturile fara sacrificii si munca e cea evreiasca… Ce servicii a adus omenirii indaratnicul si egoistul neam evreiesc? Ocupandu-se pretutindeni numai cu traficarea muncii straine, alegandu-si de patrie numai tarile acele unde prin deosebite imprejurari s-a incuibat coruptia, ei urmeaza in emigratia lor pe pamant tocmai calea opusa omenirii intregi… Evreul trece din Germania in Polonia, din Polonia in Rusia, din Austria in Romania si Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize in viata poporului, care, ca la Polonia, se sfarseste cateodata cu moartea nationalitatii…Prin ce munca sau sacrificii si-a castigat dreptul citeste si comenteaza …

Am lasat fara raspuns scrisorile dumneavoastra anterioare. Am facut-o din intelepciune, fiindca urmaream unirea, si nu vrajba. Puteam sa va raspund, aducand justitiei pe toti vinovatii de catastrofa morala si politica a tarii, printre care sunteti, in primul rand, si dumneavoastra. Natia o doreste si o asteapta de la mine. Nu am facut-o totusi, fiindca nu am voit sa atat si mai mult spiritele si, mai ales, nu am voit sa dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii nostri. Am lasat ziua acestor rafuieli mai tarziu. Abuzati, insa, de rabdarea, de tacerea si de intelepciunea mea si, rand pe rand, la scurte intervale de timp, imi trimiteti, cand dumneavoastra, cand dl. Maniu, avertismente, sfaturi si acuzatiuni. In virtutea carui drept? Ce reprezentati in aceasta tara dumneavoastra, citeste si comenteaza …