Grid Modorcea
La IATC am fost coleg cu Tocilescu, Purcarete si Cornisteanu. Purcarete nu avea umor sau avea un umor ascuns, era grav, poate fiindca era si activist politic. Ciudat, dar toti activistii din clasa aveau s-o intinda in tari mai calde! Toca si Cornisteanu, in schimb, isi tot dadeau la gioale, era o placere sa stai in preajma lor, cred ca aveau cel mai colorat limbaj din Institut. Replicile dintre ei nu aveau concurenta pe vreo scena. Dar si cand montau piesa pentru examen, indicatiile lor date colegilor actori, mai ales actritelor, anticipau cel mai stralucit fuckyoucism. Artistii Noului Val sunt dulci copii fata de aceste personalitati nascute parca cu „dick” in gura, cum ar spune americanii. citeste si comenteaza …

Ion Maldarescu

Tembelizarea agresiva

De 23 de ani „Minciuna sta cu presedintii si guvernantii la masa”.[[1]] Cand ma gandesc la viitoarele alegeri, ma cuprinde deja o senzatie de greata. Din nou suntem agresati si insultati de acea masa amorfa si grobiana, cu declaratii desuete, obligati sa privim acuzatiile la scena deschisa dintre ei. Vezi bine, in aceasta directie troneaza, totusi, „Omerta”[[2]]. Duhnind a minciuna, cupiditate si lipsa de scrupule, masa politica este continua crestere, in detrimentul tarii si al romanilor. citeste si comenteaza …

Corneliu Vlad
China cu cei 1,3 miliarde de locuitori ai sai, adica o cincime din populatia globului, are o noua conducere suprema, pentru zece ani. Liderul nr. 1 Xi Jinping si ceilalti sase membri ai instantei superioare a partidului comunist dispun nu numai de cel mai numeros popor al lumii, dar si de cel mai mare depozit de dolari US din lume, de arma nucleara si de o economie care a avut cresteri neintrerupte de peste zece la suta din 1978 si pana acum, in momente de criza. Primenirea conducerii la varf de la Beijing urmeaza un ritual maiestuos, lent, tinand parca o traditie multimilenara, care nu are nimic comun cu sistemul electoral si scrutinul din democratiile – sa le zicem – clasice. citeste si comenteaza …

Prof. univ. dr. Ilie Badescu
„Iar noi locului ne tinem, // cum am fost asa ramanem.” (M. Eminescu). Un neam se tine de locul lui ca sa poata dainui. Pentru ca locul lui de pe pamant are un corespondent al sau in cer. Neamul isi propaga fiinta in timp si peste timp prin generatiile sale succesive. Care pot obosi, se pot risipi, pot asculta glasurile sireneleor de pe marea intindere a veacului si pot expune fiinta neamului la teribile rataciri. Multi isi imagineaza ca problema sentimentului de neam este o chestiune anacronica. Modul de raportare la aceasta realitate sufleteasca poate fi unul inadecvat, dar aceasta realitate ea insasi nu este nici sincronica nici anacronica, este pur si simplu reala. citeste si comenteaza …

Maria Diana Popescu
Guvernul, Parlamentul si guvernatorul B.N.R. se prefac a nu intelege ca noi sintem cei care achitam opera jafului national comis de ei, inclusiv imprumuturile F.M.I.. In loc sa-i protejeze pe romani de abuzurile bancilor, au mare grija sa ajunga in incapacitate de plata si sa-i execute silit. Asta este strategia lor, iar ceea ce se li se intimpla acum romanilor este de toata jena. In cei patru ani de criza n-a existat nicio initiativa de protejare a cetateanului fata de hienele bancare, fata de camatarii care au cumparat creditele restantierilor. Romanii sint storsi pe orice cale de tot felul de taxe si comisioane, iar B.N.R si A.N.P.C. favorizeaza cele 40 de banci prezente in Romania, citeste si comenteaza …

Ion Maldarescu
„Este de ajuns ca poporul sa fie lasat sa traiasca un timp in « democratie » pentru a-l transforma intr-o plebe dezordonata.” (Protocoalele inteleptilor Sionului, VII, 25)
Cei care au crezut in mai binele Poporului Roman, dezamagiti si descurajati abandoneaza, pe rand, sperantele morganatice ale readucerii Romaniei la statutul unui nivel de trai civilizat si la recapatarea demnitatii nationale. Dupa asasinarea „dictatorului” in ziua sfanta a Craciunului din 1989 (nimic nu este intamplator!), imaginea tarii, jefuita, sfasiata si supusa timp de peste doua decenii unui program intensiv de imbecilizare, aduce astazi cu imaginea unui sat parasit, fara caini. Fiarele si lotrii au invadat citeste si comenteaza …

Dan Tomozei
Aflu cu stupoare ca in Romania democratica, in care politica a infiltrat mai urat si mai periculos decat igrasia viata institutionala, este interzis sa amintesti de Radu Gyr (1905 – 1975), de creatia lui stropita cu sangele inchisorilor comuniste intitulata “Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!”. Este interzis Radu Gyr si alti multi sfinti ai inchisorilor de catre Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului (CMCA) care considera ca a fi demn este o atingere la sesibilitati istorice. Departe de a sustine persoana si gestul zdruncinatului care a recitat in spatiu politic, departe de a sustine optiunile politice din tinerete ale lui Radu Gyr, sustin totusi ca nimeni nu poate sa interzica niciodata, nimanui dreptul la poezie. citeste si comenteaza …

Sunt indivizi pe care, daca ii intrebi ce cusur au, iti raspund fara sa rasufle: sunt prea sincer. Nu au alte pacate, nu tu mandrie, invidie, pofte sau altele asemenea, decat cel inevitabil al expunerii permanente a plapandului lor suflet pe tava festinului unor lacomi devoratori de ingenuitate. Cred ca asa se vede pe sine Mihail Neamtu in acest moment. O victima a propriei sinceritati. Asa si este. Amoralitatea acestuia are cand virtuti de maestru, cand pudori de margareta. Sa introduci in discutia despre „cazul Corneanu” evocarea abrupta a „cazului Stelescu” (via Corneliu Zelea-Codreanu), lipindu-l cu aparenta inocenta peste imaginea lui Mircea Platon, asta este dovada maiestriei pe care ar fi putut sa si-o desavarseasca citeste si comenteaza …