Mircea Cantar
Craiova 2020 – Capitală Culturală Europeană (proiect asumat). Un dialog convenţional cu scriitorul Constantin Barbu, omul care îi visează pe Mihai Eminescu şi pe Dimitrie Cantemir. La 18 ani era considerat „copilul teribil” al Craiovei sau, poftim, unul dintre ei. Elev fiind la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, deja stâradmiraţie. Ca student în anul II al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Craiova, a reprezentat Doljul în competiţia interjudeţeană „Drum de glorii”, dedicată Centenarului Independenţei, pe teme de cultură generală, transmisă în direct de postul naţional de televiziune. Îmi amintesc de competiţie, fiindcă avea dinamism, dar şi substanţă. Genera pasiuni. Constantin Barbu era rebel. citeste si comenteaza …

Constantin Barbu
In scurta si improvizata lui Istorie critica a literaturii romane, Nicolae Manolescu fura tropi din Jauss (nu ca altii din Manasses) in fragmentul pe care il citam indata: “Lucrul a fost examinat de Jauss in Schita pentru o teorie si o istorie a experientei estetice. Aisthesisul medieval fusese dominat de o paradigma a invizibilului, alegorizanta si dezinteresata de lumea sensibila. De la Petrarca, escaladand in 1336 Mont Ventoux cu Confessiones ale Sfantului Augustin sub brat, adancit in ganduri, fara a vedea nimic in jur, pana la Rousseau (in La Nouvelle Héloďse, Saint Preux, pe o poteca din Alpii elvetieni, se lasa prada propriei coeur sensible contempland “les immenses roches” si “les hautes et brigantes cascades”), citeste si comenteaza …

Primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbu si realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, au fost donate joi Bibliotecii Academiei Romane, de Ambasada Federatiei Ruse la Bucuresti, in prezenta ambasadorului rus. Donatia a fost facuta intr-un eveniment organizat de Academia Romana si Ambasada Federatiei Ruse la Bucuresti, joi, in sala de expozitii “Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei Romane. Cu acest prilej a fost vernisata si expozitia “Dimitrie Cantemir, un carturar de tip renascentist”, realizata de Gabriela Dumitrescu. “Donatia manuscriselor este facuta de Ambasada Federatiei Ruse la Bucuresti, citeste si comenteaza …

Pamfletul Negru (fragment)

Constantin Barbu: Sa fim sistematici. Am scris demult un text intitulat „A pierde meciul nemaijucandu-l?”, in care comentam „Provocarea lui Noica”, text al lui Liiceanu. Liiceanu si Plesu incercau sa ne minta ca au pierdut meciul regizat de Noica, doar nejucandu-l. Nu. Meciul nu l-au putut juca niciodata, ei au ramas in afara stadionului, in afara culturii de performanta (cultura de performanta nu l-ar fi putut „otravi”decat pe Liiceanu – dar lipsa de caracter, de onoare, lichelismul metastazic, dualitatea intelectuala de proasta calitate l-au „ingropat” in lautarism cultural, politic, civic; pe Plesu, hermeneul lui Radu Mischiu (poetul!), citeste si comenteaza …

“Plagiatul este proba unui dispret suveran pentru dreptul la proprietate, in acest caz la proprietatea intelectuala. Plagiatorul este un hot si un sarlatan.” – Vladimir Tismaneanu. “Timpul este o reprezentare necesară, care se află la baza tuturor intuiţiilor.” – Kant, Critica raţiunii pure, Teoria elementelor, Estetica transcendentală, în secţiunea a doua intitulată Despre timp, în par. 4, Expunerea metafizică a conceptului de timp. “Timpul este o reprezentare necesară, care se află la baza tuturor intuiţiilor”. – Patapievici, Omul recent, Humanitas, Trei editii. “Kant a scris Critica raţiunii pure în sec.18, iar Patapievici a scris Omul recent în veacul 21. Verdictul e simplu de formulat: numai Kant n-a copiat“. – Constantin Barbu, Pamfletul Negru citeste si comenteaza …

Continuam publicarea dialogului dintre filosoful Constantin Barbu, discipolul lui Noica, si Cosmin Cretu, cuprins de jurnalistul oltean in cel de-al doilea volum din seria grava Pamfletul Negru. Dupa prima parte, publicata de Ziaristi Online sub titlul Plagiatele mici ale lui Plesu, Patapievici si Liiceanu (I). Constantin Barbu, discipolul lui Noica, isi pune fostii colegi de la Paltinis la o “autopsie vie” , filosoful craiovean s-a ocupat de “disidentii lui Gogu” si comsomolistii-moralisti. Dupa prezentarea Falsficationistului Manolescu si a colegul lui Magureanu, Liiceanu, si pubicarea unei scrisoari inedite a lui Constantin Noica, in urmatorul episod a fost expusa reteaua anti-Eminescu, sub titlul Constantin Barbu expune Reteaua anti-Eminescu. citeste si comenteaza …